Cu emoție în suflet, împletită cu o bucurie de nedescris, am așteptat prima Vecernie a hramului parohiei noastre, Chicirea. Cu binecuvântarea Înalpreasfințitului Părintelui nostru Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, sub protia PC Părinte Andrei Ioniță, mare ecleziarh al Catedralei „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, am început la ceas de seară Vecernia Mare unită cu Litia.
Mulțumim în mod special PC Pr. Constantin Sturzu, consilier mitropolitan, prieten apropiat al parohiei noastre, pentru bucuria împreună-slujirii la ceas de sărbătoare pentru parohia noastră mică. De asemeni, mulțumim tuturor părinților ce și-au rupt din timpul lor spre a aduce jertfă de rugăciune alături de noi, la hramul parohiei Chicirea, protopopiatul Roman.
Mulțumim, de asemenea, tuturor celor ce ne-au ajutat, ostenitorilor, donatorilor, parohiei noastre ce s-au îngrijit ca hramul din acest an să fie unul cu totul deosebit!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Următorul pas, după instalarea parchetului și construirea căsuței centralei, trebuia să fie achiziția centralei și a instalației aferente. Deși proiect măreț, ne-am pus toată nădejdea către Dumnezeu. Astfel, cu mijlocirile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, am reușit achiziția unei centrale, a caloriferelor, a conductelor de cupru și a tuturor materialelor aferente necesare.
Deși nu știam exact cum vom reuși să ducem la bun sfârșit un astfel de proiect am îndrăznit să visăm. Ne-am calculat foarte bine pașii spre a economisi cât mai mult, dar fără rabat la calitate.
Căsuța centralei a fost concepută spre a utiliza unul din hornurile bisericii pentru evacuarea centralei. Pentru a construi cât mai puțini pereți ne-am lipit practic de clădirea bisericii.
După ce am reușit să nu mai aprindem lumânări în biserică, prin crearea unui spațiu special, un lumânărar, am reușit să găsim o soluție specială pentru curățarea fumului depus de 30 ani pe pictură. Din păcate, doar pictura din Sfântul Altar poate fi împrospătată folosind această metodă, fiind în ulei. În restul bisericii, datorită tehnicii „tempera” împrospătarea este mai dificilă. În fotografiile se pot observa diversele stadii ale curățării. Ceea ce se observă mai întunecat, nu sunt umbre, ci fumul depus. 
Una din problemele majore ale bisericii identificate încă de la început a fost cea a deteriorării picturii interioare datorate arderii lumânărilor doar în interiorul bisericii. Aprinderea lumânărilor trebuia încetată pentru a proteja pictura actuală de a se degrada și mai mult. Principiul fizic al transformării materiei este deja arhicunoscut: nimic nu se pierde, totul se transformă. Astfel că fumul rezultat s-a depus pe pictură, oferindu-i din păcate un aspect întunecat, afumat.
