Cinstire și rugăciune: Sfinții Trei Ierarhi

- de la stânga la dreapta: Vasile Nastasă, Ionel Bânga,
Pr. Ionuț Grecu, Ion Tiron, Ion Iacob -

Dacă în luna ianuarie cinstitorii Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur și al Sfântului Grigorie Dialogul s-au bucurat fiecare în parte de onomastică, iată că astăzi ne-am reunit în rugăciune sub oblăduirea Sfinților Trei Ierarhi! Pilda de comuniune a fost înfăptuită și în familia chicireană unde sărbătoriții  noștri au adus slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. 

Fie ca Sfinții Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, să vă aibă mereu în pază și să vă călăuzească permanent pașii pe calea unității, a înțelegerii, a comuniunii și a mântuirii!

Citește mai mult..

Sărbătoarea iertării și a reconcilierii: Sfinții Trei Ierarhi

- pictură în ulei, Sfântul Altar, biserica Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir
sat Chicirea, comuna Stănița, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului -

În data de 30 ianuarie îi prăznuim pe cei trei mari arhierei: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, venerați drept cei mai mari teologi și păstori duhovnicești din toată istoria creștinătății. Ei sunt sărbătoriți și separat tot în cursul lunii ianuarie, Sfântul Vasile – 1 ianuarie, Sfântul Grigorie - 25, iar Sfântul Ioan - 27 ale lunii. Sunt considerați patronii instituțiilor de învățământ, în special ai celor teologice, care sunt astăzi în sărbătoare.

Cei trei ierarhi au început să fie sărbătoriți împreună împreună din anul 1081, de pe vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, perioadă în care învățații timpului polemizau pe tema importanței mai mari a unuia sau altuia dintre cei trei. Disputele au durat câțiva ani, până când cei trei sfinți s-au arătat în vis unui ierarh din acea vreme, spunându-i că în fața lui Dumnezeu ei sunt una și nu există vrajbă între ei. Totodată, l-au rugat să le rânduiască o zi de prăznuire comună pentru a aduce pacea între oameni. De atunci s-a hotărât prăznuirea împreună în ziua de 30 ianuarie a celor trei ierarhi, cinstiți drept reprezentanți străluciți ai unei perioade bogate atât în dispute, dar și în elaborări teologice de mare valoare, din epoca patristică. Biserica i-a numit „stâlpi ai Ortodoxiei” și „mari dascăli” ai creștinătății. Ei s-au remarcat atât ca păstori și misionari, cât și ca moraliști și dogmatiști.

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit și în 1 ianuarie, arhiepiscopul Cezareei și Capadociei, s-­a născut în anul 330, într­-o familie evlavioasă, de la care a primit o educație aleasă, desăvârșită apoi în școlile vremii din Cezareea Capadochiei, Constantinopol, Atena, unde îl cunoaște pe Sf. Grigorie de Nazianz. Din 355 profesează retorica, se botează, renunță la avere, intră în monahism, călătorește în Siria, Palestina, Mesopotamia. La întoarcere, se retrage cu prietenul său, Sf. Grigorie, și înființează o mănăstire. Este hirotonit în anul 364 și ales episcop al Cezareei în anul 370. S-­a remarcat prin activitatea sa în ceea ce se numește astăzi asistența socială, înființând în Cezareea numeroase așezăminte: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, școli tehnice și un spital pentru leproși, numite generic „vasiliade”, dar și prin scrierile sale. În colaborare cu Sf. Grigorie de Nazianz a scris „Filocalia” și a alcătuit „Regulile vieții monahale mari și mici”. Liturghia întocmită de Sf. Vasile cel Mare de oficiază doar de zece ori pe an, iar Molitvele Sf. Vasile cel Mare sunt socotite drept cele mai puternice rugăciuni de dezlegare (exorcizare) și apărare.

Sfântul Grigore Teologul (de Nazianz sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”) s-­a născut în același an cu prietenul său, Vasile cel Mare, dar a trecut la cele veșnice cu zece mai târziu decât acesta, în 389. Și­-a câștigat supranumele de „Teologul” prin cuvântările și cărțile sale pline de înțelepciune. A fost episcop al Cezareei și Capadochiei, fiind sărbătorit și în 25 ianuarie.

Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom), episcop al Constantinopolului, s-­a născut în 344 și a adormit întru Domnul în 407. A fost supranumit „Gură de aur”, pentru talentul său oratoric excepțional. Lui îi datorăm superba alcătuire a Liturghiei care se oficiază în cea mai mare parte a timpului în biserici (alături de cea a Sf. Vasile cel Mare, de zece ori în an, și de Liturghia Darurilor Mai înainte Sfințite, săvârșită în Postul Paștelui).

Citește mai mult..

24 ianuarie 1859: pasul spre Marea Unire

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza – context. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul “Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Citește mai mult..

Vârsta infinitului la dublu. La mulți și sănătoși ani!

La împlinirea unei vârste simbol, 88 ani, (optul culcat reprezintă simbolul infinitului), tanti Natalea stătea cumințică acasă, lângă sobă plină de viață, cu toate încercările din ultima perioadă, încercând să-și păstreze doza de optimism! 

Tanti Natalea este un suflet foarte drag mie, o persoană lipicioasă, de o credință fantastică în Dumnezeu și o adevărată bibliotecă vie. Cu siguranță ascultându-o, nu ai cum să te plictisești vreodată. O fire sensibilă, dar puternică, plină de credință, nădejde și dragoste creștină. 

Așadar, ce îi mai putem dori altceva decât multă sănătate, iar bunul Dumnezeu să o aibă mereu în pază pe tanti Natalea, ferind-o de tot răul și de toată reaua întâmplare!

Întru mulți, fericiți, sănătoși și mântuitori ani!! 

Citește mai mult..

Floarea rară a recunoștinței

Ev. Luca 17, 12-19:

„În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Înțelinătorule, miluiește-ne! Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te Și du-te! Credința ta te-a mântuit!”

În pericopa evanghelică citită în duminica a 29-a după Rusalii, redată în rândurile de mai sus spre a ne fi proaspătă în minte, îl întâlnim pe Mântuitorul întâmpinat de departe de zece leproși care cereau vindecarea trupului. Potrivit prescripțiilor Vechiului Testament, suferinzii de lepră trăiau în afara comunității și erau cercetați de preoți, aceștia fiind totodată și medici. Iată că suferinzii din evanghelie, știind probabil de minunile săvârșite de Mântuitorul strigă implorând vindecare: Învățătoru-le, miluiește-ne!. Cererea lor este un simplă, aceștia își doresc sănătatea trupească, adică vindecarea de o boală cumplită, fără leac pentru acele vremuri. Orice om în locul acestor suferinzi ar fi renunțat la tot pentru vindecare și ar fi făcut întocmai i s-ar fi zis pentru redobândirea sănătății. 

Este evident faptul că în această situație toți au credință. Dacă nu ar fi crezut, nu ar fi avut speranța necesară în posibilitatea vindecării. Iată că Hristos tocmai această credință o cercetează cu de-amănuntul, arătând în final că pe lângă o credință nestrămutată, omului i se cere și recunoștință. 

În zilele de azi, din ce în ce mai mult uităm ce înseamnă recunoștința. Cerem, vrem, considerăm că ni se cuvine totul, uitând a ne opri și doar a mulțumi. De câte ori, poate, nu ne înălțăm pe noi înșine considerându-ne oropsiții sorții și că Dumnezeu ne-a nedreptățit cu ceva pe undeva? Dar toate au un sens și un scop, chiar și atunci când nu ni se descoperă imediat. 

Am întâlnit și oameni fericiți la vreme de boală, am întâlnit și oameni zâmbind la necaz, am găsit și oameni bucuroși și plini de credință în cele mai dificile momente ale vieții. În momentul în care reușim să descoperim mulțumirea și să fim mulțumitori pentru toate câte avem, atunci și credința este și va fi puternică. Altfel, fără mulțumire, rămânem seci și goi în interior, morminte vopsite, așa cum zicea Hristos. Forme fără fond. Ori Dumnezeu nu este interesat de formalisme ci de sinceritatea sentimentelor din sufletul nostru. Credința omului recunoscător este rară, așa cum ne arată și Sfânta Evanghelie.. doar unul din zece a fost recunoscător. 

Credința fără recunoștință e ca diamantul sintetic, strălucește, dar nu are valoare mare și nu este prețuit.

Noi când am fost ultima dată recunoscători? 

Citește mai mult..

Despre interpreți ai semnelor și sfârșitul lumii

De-a lungul timpului mulți au fost fascinați de sfârșitul lumii și momentul când va veni. Pe de o parte e de înțeles preocuparea unora cu privire la final, sfârșit sau Apocalipsă, dar pe de altă parte e de neînțeles propaganda venită din partea unor creștini ortodocși, care mai nou au o specializare dobândită pe undeva anume în „semnologie” și „interpretare a semnelor iminenței sfârșitului lumii” și a „propagandei finalului”. Vă asigur, dragi creștini cu scaun la cap, că în ceea ce privește sfârșitul lumii, trebuie să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24, 36), cu atât mai puțin poate ști un om, fie el chiar Sfânt. Hristos ne spune clar în acest verset că momentul nu îl știe nimeni, ci numai TATĂL. Singura noastră datorie este să fim în permanență pregătiți, iar oricine propovăduiește teorii fataliste, apocaliptice, fiind mai puțin preocupat de mântuirea sufletului posibil să fie într-o înșelare. Până la urmă diavolul vrea să ne distragă atenția prin orice mijloc de la calea pe care suntem chemați să pășim: mântuirea.  Singurul lucru de care trebuie să fim interesați este pregătirea perpetuăm pentru întâlnirea cu Creatorul la dreapta judecată, că despre final.. știm sigur că va fi unul, mai mult nu ne este de folos să știm. 

Citește mai mult..

Sărbătoriți printre sărbătoriți

 Ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a însemnat pentru familia chicireană prilej de o profundă trăire duhovnicească și emoție deopotrivă!

La finalul Sfintei Liturghii i-am sărbătorit așa cum se cuvine pe cinstitorii Sfântului Ioan Botezătorul, al cărui nume îl poartă, inclusiv subsemnatul. :)

Emoțiile au fost extraordinar de mari, simțind și trăind totul la o intensitate maximă. Dar până la urmă emoțiile sunt firești, la fel de firești cum au devenit momentele de bucurie și slavă dată lui Dumnezeu pentru toate împlinirile parohienilor noștri. 

Astăzi am mulțumit și am dat slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, bucurându-ne de harul revărsat asupra noastră la Sfânta Liturghie și pentru binecuvântarea de a fi o familie chicireană frumoasă, mereu cu zâmbetul pe buze și cu Hristos în sufletele noastre!

Vă mulțumesc pentru toate darurile primite și pentru toată grija pe care o manifestați pentru nevrednicia mea! Vă asigur că pe fiecare în parte va am în gânduri și în rugăciuni, oriunde aș fi!

Alese mulțumiri însoțite de urări de „La mulți și sănătoși ani” tatălui meu, împreună sărbătorit, fochist de serviciu (pentru care toată parohia îi mulțumește pentru căldură pe timpul Sfintei Liturghii și pentru  ușurarea muncii lui nenea Vasile), dar și pentru asumarea rolului de bucătar pentru masa de astăzi (nu o uităm aici nici pe mama, a cărei împreună strădanie în vederea organizării mesei de astăzi nu poate trece în niciun caz neobservată)! 

Nu putem omite, de asemenea, nici pe ajutorul meu de nădejde, Ștefănuț Năstase, care astăzi împlinește frumoasa vârstă de 11 ani! Fie ca bunul Dumnezeu să îți călăuzească pașii pe cele mai înalte culmi ale împlinirii duhovnicești și personale! La mulți și sănătoși ani, Ștefănuț! 

Fiecare îmi sunteți flori alese pe care le port cu prețuire în suflet! 

Citește mai mult..

În Iordan botezându-te Tu Doamne, Sf. Treime s-a descoperit oamenilor!

Boboteaza, Epifania sau Teofania, reprezintă Praznicul Împărătesc închinat arătării Domnului, sărbătorit în fiecare an pe data de 6 ianuarie. Din punct de vedere istoric, astăzi Mântuitorul este revelat lumii de către Ioan Botezătorul, primind totodată botezul lui Ioan (diferit de botezul creștin instituit mai târziu de Mântuitorul). Însemnătatea sărbătorii este cu mult mai mare întrucât din punct de vedere teologic, nu numai că Hristos Domnul nostru este mărturisit de Ioan, ci Dumnezeu se revelează omului mai mult decât a făcut-o vreodată chiar poporului ales. Astăzi Dumnezeu nu mai este doar Cel ce este, YHWH sau Elohim, astăzi Dumnezeu ni se arată Treime Sfântă. Mărturia de netăgăduit apare atunci când Mântuitorul ieșea din apă: „îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. De acum înainte Dumnezeu se arată omului în chip desăvârșit. Opera de mântuire a lumii a început, urmând a culmina cu îmbrățișarea tainică de pe lemnul Crucii, ce va deschide Raiul întregii umanități!

În familia Chicireană, sărbătoarea Bobotezei are o semnificație aparte și imprimă o bucurie desăvârșită pe chipurile celor ce așteaptă în ger Agheasma Mare să fie sfințită! O zi a paradoxurilor, apa Iordanului își întoarce cursul, oamenii îngheață și sunt fericiți, ba chiar zâmbesc! Iată cerul deschizându-se și Duhul Sfânt pogorând peste inimile noastre, încălzindu-le cu Har Divin!

Alese mulțumiri domnului Vasile Mardare și întregii echipe care și în acest an au oferit prinos de jertfă, ducând mai departe tradiția „Crucii de Gheață” din Chicirea!

Parcă și acum îmi amintesc un dialog drăguț:

„Copil: Mamă și Crucea s-a sfințit!

Mamă: Nu s-a sfinție, aia e altă slujbă.

Copil: Ba da, s-a sfințit, că e tot din apă, doar că e înghețată!”

Crucea s-a sfințit și ne-a sfințit pe noi!

Să fiți mereu cu zâmbete pe chipuri și cu Hristos în suflet!

Citește mai mult..

Minunea din biserică

Ce sunt minunile? DEX-ul ne explică faptul că minunile sunt fenomene ieșite din comun, surprinzătoare, atribuite divinității. Cu toate acestea, omul contemporan are adesea alte așteptări când se gândește la minune atribuindu-i imediat calitatea de „spectaculos”, dar realitatea ne indică faptul că ochi avem și nu vedem, urechi avem și nu auzim, desensibilizându-se simțurile duhovnicești. Minunile ne însoțesc viețile noastre și se petrec adesea chiar și atunci când ni se pare doar că ele nu se întâmplă. Dumnezeu ne ascultă și intervine atunci când este necesar, cerându-ne în schimb credință. Iată că de fiecare dată credința este cea care umple și cutiuța cu bunătăți pentru fiecare copil ce vine la biserică spre a primi Sfânta Împărtășanie. Făcând socoteala am constatat că de vreo șase ani încoace ea nu se mai golește pentru că Dumnezeu lucrează și minunile se înfăptuiesc zi de zi.

Mulțumim tuturor celor ce au avut grijă ca minunea să fie perpetuă, iar copilașii să primească câte ceva dulce de fiecare dată! Vă asigur că pe fiecare în parte vă port în rugăciunile mele! Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă răsplătească!

Citește mai mult..

Întru mulți și binecuvântați ani!

 La sfârșit de Sfântă Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, întru început de an calendaristic, la ceas de mare sărbătoare, dorim, în mod special, pe această cale un călduros "La mulți și sănătoși ani" sărbătoriților noștri din această zi, purtători ai numelui Sfântului Ierarh! Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei să vă aibă mereu în pază! Alese gânduri de prețuire domnului Epitrop și neobosit ajutor, Vasile Nastasă și distinsului domn consilier Vasile Năstase! Nu uităm și pe sora Violeta Vasilica, membru onorific al parohiei noastre și a tânărului Claudiu Vasile! Alese gânduri de prețuire! La mulți și sănătoși ani! 

De asemenea, dorim "La mulți și binecuvântați ani", tuturor celor ce astăzi îl cinstesc pe marele Vasile, purtându-i numele! Să vă fie pașii călăuziți pe calea mântuirii! 

Citește mai mult..