Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihna trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut.16, 8; Fapte 20, 7).
Serbăm Duminica, pentru că
a) E prima zi a creației;
b) E ziua în care a înviat Domnul („prima a sâmbetelor”, adică „ziua întâi a săptămânii”; Matei 28, 1-7 și Marcu 16, 2);
c) E ziua în care S-a pogorât Sfântul Duh peste Sfinții Apostoli (Fapte 2, 1 ş.u.).
d) E ziua în care s-a oficiat încă de la început, în Biserica creștină, „frângerea pâinii”, adică Sfânta Liturghie.
Cu un cuvânt, Duminica e ziua de bucurie în care prăznuim zidirea omului de către Dumnezeu-Tatăl, răscumpărarea lui prin Dumnezeu-Fiul și sfințirea lui prin Dumnezeu Sfântul Duh.
Creștinii au serbat dintru început Duminica?
Da. Pentru motivele de mai sus, Sfinții Apostoli și primii creștini numeau această zi Ziua Domnului și o serbau prin adunări de rugăciune și slujbă, împreunate cu săvârșirea Sfintei Euharistii, precum și cu felurite fapte de milostenie. Mărturie despre aceasta ne stau cele ce găsim scrise chiar în Sf. Scriptură (vezi Fapte 20, 7; I Cor.16, 2; Apoc.1, 10).
Așijderea făceau și bărbații apostolici, adică ucenicii Sfinților Apostoli. Unul dintre aceștia, anume Sf. Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei († 107), scrie în scrisoarea trimisă de el creștinilor din Magnesia (cap. 9): „Așadar, cei care au trăit în rânduielile cele vechi și au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai țină sâmbăta, ci Duminica, în care și viața noastră a răsărit, prin El și prin moartea Lui”. Iar Sf. Iustin Martirul, († 155) scria pe la mijlocul veacului al doilea după Hristos: ”În ziua soarelui (Duminica), noi ne adunăm cu toții laolaltă, deoarece aceasta este prima zi în care Dumnezeu, schimbând întunericul și materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în aceeași zi a înviat din morți”.
Asemenea mărturii mai găsim și în Așezămintele Sf. Apostoli (cartea II, cap. 59), în canoane, precum și la o mulțime de Sfinți Părinți și scriitori bisericești din veacurile II-IV, ca de pildă: Tertulian, Sf. Irineu, Origen Sf. Ambrozie, Sf. Ioan Gură de Aur ş.a.
De aceea, odată cu recunoașterea creștinismului de către împăratul Constantin cel Mare (313), Duminica a fost recunoscută și consfințită de către stat ca zi de odihnă, chiar pentru necreștini, rămânând astfel până astăzi la toate popoarele creștine, ca zi săptămânală de repaos sau odihnă.
Învățătură de credință Ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj 2001, p. 340-341
0 comments :
Trimiteți un comentariu