În contextul sărbătorii de astăzi, la finalul Sfintei Liturghii, astăzi am săvârșit astăzi slujba Aghesmei celei mici, cea mai de seamă dintre ierurgiile privitoare la lucruri și, totodată, cea mai frecventă în activitatea liturgică a preotului.
„Ea se săvârșește cel mai des, deoarece apa a fost considerată totdeauna ca una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pământul, aerul și focul) și este, totodată, elementul natural cel mai util și cel mai folosit în viața casnică și gospodărească a omului.
Cuvântul grecesc agheasmă însemnă sfințire. La noi, prin acest termen se înțeleg atât apa sfințită, cât și slujba sfințirii. Agheasma mică se mai numește și sfeștanie (cuvânt slavon), care înseamnă luminare sau slujba luminării, pentru că la început se înțelegea prin el numai Agheasma cea Mare, care se săvârșește la Bobotează, sărbătoare care se mai numește și ziua luminilor sau a luminării, deoarece în această zi se botezau odinioară catehumenii.
Agheasma mică se săvârșește în Biserică și prin case, iar uneori chiar la râuri și fântâni (izvoare), în grădini, țarine sau în orice loc curat și cuviincios, la cererea și trebuința credincioșilor.
În Biserică, Agheasma mică se săvârșește de regulă la fiecare zi întâi a lunii, mai ales la 1 august (începutul postului Adormirii Maicii Domnului), 1 septembrie (începutul anului bisericesc), precum și în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii).
Originea obiceiului de a face sfințirea apei la fiecare început de lună nouă trebuie căutată în dorința Bisericii de a înlocui, printr-un serviciu religios creștin, obiceiurile păgânești de la serbările lunilor noi, pe care le-au preluat și creștinii și împotriva cărora au luptat unii dintre Sfinții Părinti și unele din sinoade.
În unele părți (ca de exemplu, în Bucovina), sfințirea mică a apei se face și în ziua înjumătățirii Praznicului Cincizecimii (adică miercuri în săptămâna a patra după Paști), pentru că atunci ar fi vorbit Domnul cu samarineanca despre apa cea vie, la puțul lui Iacov (Ioan 4, 5-38), precum și la unele sărbători mari, la hramul bisericilor și în Lunea Paștilor. În biserici, aghiasma se face de obicei după Sfânta Liturghie, fie la sfârșitul Utreniei, fie chiar după Cântarea a 6-a a Canonului Utreniei, ca în Săptămâna Luminată (în Lunea Paștilor sau în Vinerea Izvorului Tămăduirii).
În case (sau la râuri și izvoare), sfințirea apei se săvârșește ori de câte ori cer credincioșii. Se obișnuiește mai ales în zilele de post: miercuri și vineri dimineața (uneori, și luni), pe nemâncate, și de preferință în cursul posturilor de durată (de exemplu, în prima şi în ultima săptămână din Postul Mare), apoi la datele din cursul anului indicate mai sus (1 august, Vinerea Izvorului Tămăduirii), precum și în anumite momente și ocazii din viața casnică a omului (ca de exemplu, la mutarea în casă nouă sau la inaugurarea ei, la sfințirea fântânii și a izvoarelor, a icoanelor, a cimitirului etc.).”
(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 367-368)
0 comments :
Trimiteți un comentariu