Să fiu o parte din Chicerea reprezintă mai mult decât un privilegiu, reprezintă oportunitatea de a mă fi îmbogățit permanent duhovnicește și de a cunoaște suflete care îmi vor fi toată viața dragi. Un astfel de suflet este și tanti Maria. Draga de ea, nelipsită de la biserică, femeie gospodină, cu o viață atât de ordonată încât nu-ți venea să crezi de unde mai are atâta energie să-și împlinească zilnic, cu sfințenie militărească toate îndatoririle. De câte ori o vizitam îi spuneam să se mai liniștească, să mai lase tot câmpul și treaba și să se îngrijească mai mult de ea. Același sfat cu toții pe care l-am oferit de prea multe ori, dar nu poți ademeni cu odihna un suflet neobosit.
Eram odată prin sat cu molifta. Frig. Tanti Maria trebăluia, ca de obicei.
- Doamne ajută tanti Maria!
- Doamne ajută, părinte!
- Tanti Maria, ce mai faci matale?
- Bine părinte, cu treaba pe ici pe colea.
- Nu se mai termină treaba?
- Niciodată, părinte!
- Doar când vrem noi, tanti Maria! Dar am o rugăminte. Am găsit o fotografie și nu știu cine sunt oamenii ăștia. Mă ajuți, matale? Poate îi știi.
Scot telefonul și îi arăt. Pun camera pe modulul „selfie”.
Se uită tanti Maria, simpatică foc. Se încruntă, își focalizează privirea.
- Cine sunt oamenii ăștia frumoși? Întreb eu.
- Noi părinte! Și chicotim amândoi bucuroși.
- Da! Cei mai frumoși!
- Vai părinte! Ai făcut poză!
- Da! Astea sunt poze de arhivă!
Tanti Maria a fost o femeie rugătoare pentru întreaga sa familie. De câte ori venea la biserică, venea cu două lumânări la mine în timpul Utreniei:
- Doamne ajută, Tanti Maria!
- Doamne ajută, părinte!
Și începea să-mi spună toate numele celor vii și ale celor adormiți pe care îi pomeneam.
- Pomenește Doamne pe robii tăi: Maria, Ioan, Doina, Raluca, Marina, Radu, Giulia, Sofia, Viorica, Victoria, Vasile, Gheorghe. Și pe adormiții robii tăi: Vergina, Vasile, Ioan, Dumitru, Ana, Anuța, Veta, Natalea, Elena. Dumnezeu să-i ierte și cu drepții să-i odihnească!
I-am învățat pe de rost, atât de frumos rostea numele celor pomeniți, clar și atentă să nu omită pe nimeni. Așa i-am cunoscut toată familia în chip duhovnicesc. Îmi amintesc când i-am cunoscut una din nepoțele, cred că Giulia sau Sofia, nu reușesc să-mi aduc aminte exact. Dar când a venit copila la biserică alături de bunica ei și am aflat cum o cheamă am vrut să-i spun:
- Ai o bunică extraordinară, face atât de multe pentru tine! Se roagă să fii bine, sănătoasă și mereu te pomenește la Sfânta Liturghie!
M-am oprit. Nu am spus cu voce tare gândurile mele pentru că tanti Maria era smerită, nu se lăuda cu ceea ce face și i se părea firesc să se roage de fiecare dată pentru toți. Dialogul era între ea și Dumnezeu. Nu cred că știau toți cât de mult se roagă să fie sănătoși și bine. Am ales să împărtășesc acest moment intim al sufletului celei ce a fost mamă și bunică în acum pentru că a sosit vremea ca fiecare din noi să ne rugăm pentru ea cu aceeași sârguință cu care și ea se ruga de fiecare dată înaintea bunului Dumnezeu.
Sâmbătă, 24 august, ora 8:00, o vom conduce pe ultimul drum.
Dumnezeu să o ierte!
0 comments :
Trimiteți un comentariu