„Îndrãznește, scoalã-te! Te cheamã!" (Marcu 10, 49)
Cu toate că aceste cuvinte, „Îndrãzneste, scoalã-te! Te cheamã!" (Marcu 10, 49), nu aparțin Mântuitorului, nici ucenicilor, ci sunt rostite din mulțime unui om fără vedere, ele reprezintă un îndemn pe care pe care ar trebui să ni-l atribuim zi de zi vieților noastre atât de scurte. Să îndrăznim a-L urma pe Hristos oricum putem! Fie prin gânduri bune, fapte, vorbe.. orice mărturisește despre Domnul înseamnă urmarea Lui.
Nu-mi sunt dragi despărțirile, dar cui i-ar fi? Nici măcar cele de scurtă durată nu le putem duce cu ușurință când vine vorba de persoanele dragi nouă. Dar iată că trebuie să ne lu-am rămas bun acum de la nenea Valer. Când am primit vestea că a plecat la Domnul, mi-a venit în minte gândul că am mai pierdut un om vrednic, gospodar de frunte al satului, mereu dornic să ajute biserica al cărui Consilier ales a fost. De la începutul pastorației mele în parohia Chicerea, nenea Valer a fost mereu acolo, sculându-se ori de câte ori a fost nevoie să dea răspuns chemării lui Hristos. Un model de misiune laică pe care a desfășurat-o cu toată vrednicia. Oameni ai unor generații cu frica lui Dumnezeu izvorâtă nu din teamă, ci din dragoste față de cele sfinte.
Deși în ultima parte a vieții trupul i-a slăbit din pricina bolii necruțătoare pe care a purtat-o cu multă demnitate, credința în Dumnezeu l-a ținut în liniște sufletească în fața durerilor grele știute numai de el cât de mari au fost. Nu l-au auzit să se plângă niciodată. Nădejdea l-a ajutat și i-a fost sprijin până în ultima clipă.
Fire veselă din fire, totuși i-am văzut tristețea în ultima perioadă:
- Doamne ajută, nenea Valer!
- Doamne ajută, părinte!
- Ce faci, matale?
- Eh.. părinte.. ce să fac.. Sunt puțin slăbit, respir mai greu, dar sunt bine! Dar cu toate astea am o mare supărare.
- Ce supărare ai?
- Părinte, mă arde un dor.
- Care ar fi acela?
- Mi-e dor să merg la sfânta biserică, părinte.
Acesta îi era dorul său de fiecare dată când ne întâlneam, biserica. Și acesta era și unul din dorurile mele de la fiecare slujbă. Mă uitam mereu în strană și vedeam gol locul unde obișnuia să stea, iar eu speram să-l văd cât mai curând cum îl ocupă. Îl vom duce încă o dată pe nenea Valer la biserică, dară fără a se mai întoarce, îl ducem spre a-și odihni trupul până la a doua venire a Mântuitorului Hristos. Să ne rugăm ca sufletul său să se așeze de-a pururea în strana celor drepți de unde poate asculta Liturghia cea cerească!
Duminică, ora 10:00, imediat după Sfânta Liturghie, va avea loc slujba înmormântării domnului consilier bisericesc Tiron Valeriu.
Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l odihnească!
0 comments :
Trimiteți un comentariu