La provocarea unui prieten m-am gândit să ofer o perspectivă personală cu privire la rostul și folosul pomelnicelor trimise în variantă electronică. Din capul locului trebuie înțeles că e strict părerea mea personală, neexistând o teologie cu privire la pomelnicele on-line ori nu am găsit-o eu până acum.
Mediul on-line de desfășurare a activității pastorale este riscant, din mai multe puncte de vedere pe care nu le voi argumenta aici. Dar asta nu înseamnă că preotul contemporan nu trebuie să țină pasul cu tehnologia. Dimpotrivă, consider necesar a ne adapta pastorația fără a face vrun rabat la credință sau rânduială. De exemplu uneori citesc rugăciuni direct de pe telefon. Oare asta face rugăciunea cu mai puțin folos doar pentru că mediul ei este digital și nu imprimată pe foaie? Nu simt și nici nu am simțit diferența, întrucât efectul rugăciunii este același: al deschiderii inimii către Dumnezeu. Ador să citesc cărți și chiar le cumpăr în format electronic. Pot purta cu mine o bibliotecă întreagă în doar 200 grame! Să nu mai vorbim de faptul că tehnologia a avansat atât de mult încă există de mulți ani vestitele „cititoare de cărți electronice” cu un ecran care imită cerneala, fiind o cu totul altă tehnologie decât ecranul LCD sau OLED sau AMOLED etc. Mai pe scurt, îți protejează ochii și poți citi ore în șir fără a-i obosi mai mult decât o face o carte obișnuită.
Acum că am stabilit că există și foloase în materie de tehnologie, ce facem cu inevitabilul? Digitalizarea pomelnicelor? Ca preot modern, fără pagină personală pe rețelele de socializare, dețin totuși pagina parohiei, twitter-ul parohiei și blog, toate sincronizate și automatizate. Mai pe scurt, orice apare pe blog se transmite automat și pe pagina de Facebook și pe Twitter. Au fost momente când am vrut să renunț definitiv la orice formă de rețea de socializare, dar am privit la părțile pozitive. Din toate una a fost cea care a contat cel mai mult pentru argumentul „pro” păstrării activității on-line: parohia Chicerea a depășit granițele fizice și s-a deschis către toți fii, fiicele, nepoții, prietenii, cunoștințele etc. ale căror rădăcini erau în aceste zone geografice binecuvântate. Mediul online ne-a apropiat, a micșorat distanțele și a făcut să cunosc oameni minunați și să mă reîntâlnesc cu suflete extraordinare care au ajutat de departe parohia, fără să fi fost măcar odată fizic în Chicerea, dar cu toate acestea sunt mai chicireni decât mulți dintre chicireni.
Ce folos au totuși pomelnicele trimise online? În primul rând pentru a trimite un pomelnic online trebuie să ne comportăm ca și cum ar fi în varianta fizică. Adică? Nu e suficient să scriu numele celor vii și celor adormiți, să dau „send” și să-mi consider sufletul în Rai. În niciun caz. Această formă de rugăciune rămâne fără de folos dacă cel care trimite pomelnicul, în cazul în care poate și nu este bolnav sau mai știu eu ce, nu participă la Sfânta Liturghie. Astfel regula de bază rămâne participarea fizică la Sfânta Liturghie, alături de o Sfântă Spovedanie regulată și Împărtășirea cu Sfintele Taine. În acest caz digitalul nu va putea înlocui fizicul vreodată. Pe Hristos nu-l putem digitaliza. Dar putem folosi tehnologia ca mângâiere și formă de comuniune fizică atunci când distanțele nu permit acest lucru. Ex: grupuri de rugăciune.
Este de folos să fim pomeniți la Sfânta Proscomidie și trebuie să căutăm cât mai des să fim pomeniți în acest fel, dar este totodată important să fim împreună cu Hristos atunci când Jertfa Sa se reactualizează în fiecare Sfântă Liturghie, nu departe stând. Să fim la umbra Crucii lui Hristos în Sfânta Biserică. Acesta este dezideratul ultim.
Eu totuși sunt convins că toți cei ce lasă pomelnicul online vor fi prezenți și la Sfânta Liturghie, acolo de unde este fiecare și se toți se vor ruga și pentru păcătosul Pr Ionuț Florin, care într-un sat de cine știe unde se roagă pentru toți.
Rămâneți permanent cu zâmbetul pe buze și cu Hristos în sufet!
0 comments :
Trimiteți un comentariu