luni, 13 septembrie 2021

Înalțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. În aceasta zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

  •  Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
  • Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

După aceasta minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.

Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, pana când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.

Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mântuitorului.




Share:

miercuri, 21 iulie 2021

Bucurie duhovnicească în parohia stăniceană

Sărbătoarea Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul a debutat la ceas de seară, când s-a săvârșit la paraclisul parohial slujba Vecerniei Mari unite cu Litia într-un sobor impresionant de preoți. Bucuria duhovnicească a fost cu atât mai mare cu cât înainte de a începe Sfânta Slujbă am primit în mod solemn, ceremonios, icoana Maicii Domnului Grădinăreasa spre bucuria credincioșilor stăniceni.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului pentru toată dragostea, susținerea părintească și arhiereștile binecuvântări și în vederea organizării evenimentelor prilejuite de hramul parohiei noastre.

De asemenea mulțumim Membrilor Consiliului Parohial, Domnului Primar, dar și tuturor voluntarilor pentru implicarea în curățenie și punerea în rânduială a curții bisericii parohiale, care, deși șantier, a fost organizată exemplar.

Mulțumim de asemenea tuturor voluntarilor, ostenitorilor, donatorilor care s-au mobilizat ca o adevărată familie duhovnicească, împlinind îndemnul Mântuitorului de a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga nouă!

A doua zi, s-a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în sobor, iar la final au fost distribuite 130 de pachete tuturor celor prezenți.









Share:

joi, 15 iulie 2021

Pregătiri de hramul de vară, „Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul”

 Am intrat în agitație și se lucrează cu spor! Deși în plin șantier, oameni destoinici ai parohiei Stănița s-au organizat pentru a elibera curtea de deșeurile rezultate, pentru a tunde iarba și pentru a le pune pe toate într-o rânduială. S-a muncit două zile cu sârg cu o organizare demnă de toată lauda! 

Au rezultat peste 15 căruțe de deșeuri de lemn care au fost donate celor nevoiași ai satului Stănița.

Mulțumim ostenitorilor noștri, oameni dragi, plini de râvnă și credință:

  • Lițcanu Ioan
  • Bălău Bogdan 
  • Geosanu Costică
  • Geosanu Costel
  • Carp Costel
  • Baldovici Daniel
  • Balan Petrică
  • Săvescu Mircea
  • Lițcanu Ioan Constantin
  • Cărpușor Costică
Bunul Dumnezeu să le răsplătească toată osteneala! Vrednici sunt!










Share:

sâmbătă, 26 iunie 2021

26 iunie - ziua drapelului

  • În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii"
  • Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
  • O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
  • Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
  • În timpul revoluției de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
  • Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
  • Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
  • Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect.


Share:

joi, 24 iunie 2021

Sânziene - Meditație lirică la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim

 Sânziene*


În luna lui cireşar, pe pajişti scăldate-n soare,

Când cireşele se coc, apare o mândră floare.

Cu parfumul ei suav, ca mireasma liturghiei,

Floarea Sfântului Ioan este regina câmpiei.

 

Ea nu creşte în gradină sau la geamuri în palate,

Ci pe plaiuri, prin fâneţe şi în locuri neumblate.

În fapt, nici Ioan prorocul nu s-a născut în palat,

Dar a chemat în pustie şi pe rob şi pe-mpărat.


În pustiu de ai credinţă şi loveşti stânca uscată,

Ţâşneşte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară şi mana, iar urmarea pocăinţei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

 

Ioan, nume teoforic, compus din Iahve şi Hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită-n lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

 

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

Aşadar, azi înţelegem că Ioan Botezătorul,

După ce-a venit pe lume şi-a văzut Mântuitorul,

 

S-a retras iar în pustie trăind viaţa filocalic

Ca lumea să se-nnoiască prin suflul cel mesianic.

De aceea în Biserici se serbează an de an,

Tocmai în mijloc de vară, Naşterea lui S'ânt Ioan.

 

Astfel, Sanctus Dies Iohannis, dictonul cel latinesc,

A devenit Sânziene după graiul românesc.

Veniţi astăzi în Biserici, îmbrăcaţi de sărbătoare,

Purtând buchete în mână din această scumpă floare.

 

După solstiţiul din vară, sânzienele-nfloresc,

Zilele se micşorează şi nopţile se măresc.

Ioan, Nicu sau Ionaşcu, Ioane şi Cosânzene,

Mergeţi astăzi prin fâneţe şi culegeţi sânziene.


*Meditație lirică la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim

Preluare de pe pagina oficială de Facebook a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.




Share:

vineri, 11 iunie 2021

Cinste lor, cinste Eroilor!

 În fiecare an sărbătoarea Înălțării Domnului reprezintă totodată prilej de aducere aminte de eroii neamului românesc care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, în lagăre sau închisori, pentru credința noastră, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră. Amintindu-ne de jertfa lor, ne recunoaștem trecutul, iar amintindu-ne trecutul avem siguranța că nu ne vom uita identitatea. 

Imediat ce termină Sfânta Liturghie la Chicerea, punem totul în ordine, iar mental îmi fac anamneza momentului. Nu de alta, dar să nu uit ceva. Slujba de pomenire a Eroilor am decis să o săvârșesc la monumentul Eroilor din fața Primăriei. Ar fi fost cumva părtinitor să pomenesc doar eroii din Chicerea sau numai pe cei din Stănița. Pornind la drum cu aceste gânduri, aproape că avântul a fost cumva spulberat. Nori negri, amenințători, parcă stăteau cumva la pândă să-și reverse ploaie din moment în moment. Cerul se întunecă și nici nu plec bine că pe la jumătatea drumului trebuie să pornesc la maxim ștergătoarele. Abia se mai vede înainte. Ajung la destinație. Bătrâni și copii aciuați în stația de autobuz pentru a se feri de ploaie. 

- Hristos S-a Înălțat!

- Adevărat S-a Înălțat, părinte! Ce facem părinte, că ploooouăăăă....? - îmi spun toți în cor, simpatici și puțin stropiți de ploaie, dar bucuroși la vedere.

Nici nu știam ce decizie să iau de moment. Mesele ude toate, pasca, ouălele, cozonacul, toate la dos. Mă uit și zic: Mergem la sfânta biserică.

- Da, părinte, de ce nu stăm aici în stație. Avem totul pregătit. Nu mai mergem că ne plouăăăăă...

Simpatici foc.

- Bine, zic, ne organizăm și ținem aici, la dos slujba de pomenire.

Nu sunt singur, a venit și părintele Vasile de la Todireni. Domnul Primar, Vicele. Suntem toți cumva pregătiți. Mai așteptăm să vedem ce zic și norii care se strâmbă urât la noi. 

Totuși parcă începe a sta. 

- Haideți să mergem acum la monument că parcă, parcă stă ploaia. Le rostesc eu curajos în fața stropilor de ploaie.

Ne adunăm și ce să vezi! Furioșii nori s-au speriat de credincioasa adunare și au cam pierdut din energia ploii. Începem slujba. Uite și o rază de soare. Uite cerul albastru. Uite că s-a luminat și norii s-au spulberat. Ne ne lasă Doamne, Doamne și ne arată încă o minune pe care nu o merităm noi pe deplin, dar o merită cu adevărat cei care au avut de înfruntat pe fronturile țării ploaie de gloanțe, schije, frig, durere și totul până la moarte chiar pentru ca noi să putem privi cerul liberi.


















Share:

miercuri, 9 iunie 2021

Desigilarea Sfintei Mese a bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița

Cu binecuvântarea Înalpreasfințitului Părintelui nostru Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, joi, 3 iunie, o comisie delegată din partea Centrului Eparhial formată din: din Consilier Eparhial, sector juridic PC Pr. Radu Grigoraș, Consilier financiar Gheorghi Pricopi, Consilier Eparhial, sector patrimoniu și construcții ing. Alexandru Giosanu, PC Pr. Protopop Dan Alexandru Antoce, PC Pr. Tiberiu Roșu, paroh al parohiei „Precista Mică” Roman, PC Pr. Ionuț Florin Grecu, paroh al parohiei „Sf. Nicolae” Stănița, a purces la desigilarea Sfintei Mese a bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița. La acest eveniment duhovnicesc de o profundă emoție și trăire au participat de asemenea și Domnul Primar al Comunei Stănița, Laurențiu Bebi Todireanu, precum și domnul Șef de Post, Vasile Bogdan Bălău, dar și membri ai Consiliului Parohial.

Share:

vineri, 4 iunie 2021

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița. Știați că...?

Știați că prima biserică de lemn a fost atestată documentar în anul 1609, iar actuala biserică din satul Stănița a fost construită între anii 1862 - 1868?




Share:

duminică, 2 mai 2021

Hristos a Înviat!

 Învierea Domnului Hristos, sensul vieții noastre, să vă reverse sănătate și împliniri, bucurii netrecătoare, pace divină și lumina cea neînserată a Împărăției Sale!

Hristos a Înviat!



Share:

sâmbătă, 10 aprilie 2021

Veșnică pomenire părintelui Costică!

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.” (Ioan 5, 24)
Despărțirile au calitatea de a lăsa un gol și un dor în inimile celor ce-și iau rămas bun. În aceste clipe suntem încercați și noi de durerea despărțirii când a sosit vremea de a ne lua rămas bun de la vrednicul de pomenire Pr. Costică Cârlescu, păstor al sufletelor stănicene din anul 1989. Acest rămas bun nu se află sub auspiciile deznădejdii, ci cu inimile sus, în împreună rugăciune pentru ca Arhiereul Hristos să îl așeze în ceata slujitorilor Liturghiei Cerești.
Ne întâlnim în rugăciune, când la Sfânta Proscomidie din ceata celor vii te muți în ceata miridelor celor adormiți, cu toții împreună în Biserica lui Hristos.
Rămâi cu bine, părinte și prieten drag!
Înmormântarea va avea loc luni, ora 12:00, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai Înainte Sfințite.


Preluare eprb.ro:

„Am aflat cu durere despre plecarea din lumea aceasta, în data de 09 aprilie 2021, a preotului Cârlescu Costică, unul dintre slujitorii destoinici ai sfintelor altare care și-au desfășurat activitatea în Eparhia Romanului și Bacăului.

A fost un preot cu alese calități sufletești, implicat în numeroase activități pastoral-duhovnicești și social-filantropice, dar și în lucrări de construire și înfrumusețare a lăcașurilor de cult în parohiile Tatomirești și Stănița unde și-a desfășurat misiunea, fiind râvnitor, apropiat de enoriașii săi, mereu în preajma celor aflați în suferință, împărtășind cuvântul lui Dumnezeu și speranță fiilor și fiicelor duhovnicești.

După 36 de ani de pastorație în mijlocul credincioșilor din cele două parohii unde și-a împlinit vocația sacerdotală, la vârsta de 65 de ani, părintele Cârlescu Costică a fost chemat de Dumnezeu în Biserica Triumfătoare, unde avem speranța că va fi așezat în soborul preoților din ierarhia cerească pentru a sluji Liturghia sub protia Arhiereului Cel veșnic, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În aceste momente de adâncă suferință, adresăm familiei îndoliate, doamnei preotese Angela Cârlescu și celor trei copii, cele mai profunde gânduri de compasiune rugând pe Milostivul Dumnezeu să primească sufletul destoinicului Său slujitor în Împărăția Cerurilor!

Dumnezeu să-l odihnească!

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Date biografice:

Preotul Cârlescu Costică s-a născut în localitatea Drăxeni, comuna Rebricea, Vaslui, la data de 6 octombrie 1955. După efectuarea studiilor primare și gimnaziale în localitatea natală, a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” Neamț, promoția 1977, și apoi cursurile Facultății de Teologie din București, promoția 1982.

La data de 7 aprilie 1984 s-a căsătorit în localitatea Vulturești, Vaslui, cu Angela Manolache având împreună trei copii: Suzana, Octavian și Flavia.

A fost hirotonit diacon în data de 9 septembrie 1984 de către Episcopul Eftimie și preot la 14 septembrie 1984, pe seama Parohiei Tatomirești, Vaslui, de către același ierarh. Începând cu anul 1989 a fost transferat la Parohia Stănița, Protopopiatul Roman, unde a slujit până la pensionare, în anul 2020.

Pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată în parohiile unde a slujit, Preotul Cârlescu Costică a fost hirotesit Sachelar la data de 01 septembrie 1985, Iconom la data de 21 mai 1987 de către Episcopul Eftimie, iar Iconom stavrofor la data de 20 iulie 2003 de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.

Pe lângă activitatea liturgică desfășurată în cele două parohii, Preotul Cârlescu Costică s-a îngrijit de păstrarea patrimoniului ecleziastic și de reabilitarea lăcașurilor de cult în care a slujit.

Astfel, ajutat de credincioși, a construit o biserică în satul Rebricea din Parohia Tatomirești, sfințită la 1 septembrie 1985, și a reabilitat casa parohială de aici. După transferul în Parohia Stănița, a renovat în anul 1989 casa parohială, în perioada 1993-1998 a renovat exteriorul bisericii din Stănița, în anul 2002 a zidit la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim  Așezământul „Sfântul Ilie” la Stănița, în anul 2000 a renovat casa de prăznuire din Filia Chicerea, iar în anul 2006 a renovat biserica din Filia Chicerea, care a fost resfințită în același an.

În ziua de 9 aprilie 2021, la vârsta de 65 de ani, după o luptă nedreaptă cu noul Coronavirus, inima Părintelui Cârlescu Costică a încetat să mai bată.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Cerurilor!”

Share:

miercuri, 24 martie 2021

Rugăciune pentru copilul bolnav

 În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
(de trei ori cu trei închinăciuni până la pământ)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Share:

miercuri, 17 martie 2021

În căutarea Raiului pierdut

Prima săptămâna a Postului Mare ne deschide cu adevărat semnificația trăirii duhovnicești a acestei perioade de tristețe, dar nu una a deznădejdii, ci a conștientizării pierderii Raiului ce poate fi redobândit prin credință, har și fapte bune. Astăzi avut prilejul de a sluji Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul la biserica Precista Mică din Roman alături de părintele paroh și frate al meu în Domnul, PC Roșu Tiberiu, unde am întâlnit oameni frumoși, rânvitori, păstoriți cu tact duhovnicesc, care își doresc întâlnirea tainică cu Hristos Domnul nostru. Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă! Și s-au apropiat de Sfântul Trup și Sânge! Întru această stă cheia misiunii preotului. Medierea întâlnirii tainice dintre om și Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om să se îndumnezeiască, de a-i călăuziți pe calea asemănării cu Dumnezeu, a sfințeniei!

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârsi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.

Aparitia şi dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdictie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare şi caracterul festiv şi luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de împărtăsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieţii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor şi tinta spre care năzuim ci este şi ajutorul divin pe care îl primim în nevoinţa noastră duhovnicească şi care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârsită în ziua cea neînserată a Împărătiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăsire şi în zilele de rând din Postul Mare.

Postul ascetic şi postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevointă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total. Postul ascetic reprezintă abtinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substantială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăsanie.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebită şi solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.

Împărtăsania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite, în care cântări de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante şi rugăciuni de mare profunzime, creează ambianta necesară întâlnirii şi împărtăsirii cu Hristos după o zi de pregătire şi asteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum şi prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite dimineata.

Dar împărtăşirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii şi al vieţii creştine, în totalitatea ei, ca pregătire şi asteptare a Împărătiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti şi fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului şi Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importantă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtăşirea de seară devine astfel o imagine a vieţii creştine ca pregătire şi asteptare a „serii acestei lumi”. Bucuria şi slava acestei Împărătii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori şi mai mult comuniunea harică desăvârsită cu Dumnezeu şi a putea duce la bun sfârsit „lupta cea bună” şi a deveni „biruitori asupra păcatului”.






Share:

marți, 16 martie 2021

Canonul cel Mare din prima săptămână a Postului Mare

În prima săptămână din Postul Mare se săvârșește în cadrul Pavecerniței Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Crieanul. Acesta este împărțit în patru părți, fiind citită câte una de luni până joi. Integral, Canonul cel Mare se va citi în miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare. Tot în cadrul Pavecerniței Mari, pe toată perioada Postului Mare, este spusă Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.
În Canonul Sfântului Andrei Criteanul observăm un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăieşte plânge că nu a urmat pilda luminoasă a celor drepţi și virtuoşi, ci robia patimilor arătate în mulţi păcătoşi, dintre care unii s-au mântuit fiindcă s-au pocăit iar alţii, nevoind să se pocăiască, s-au osândit. Prin urmare, Canonul cel Mare are rolul de a arăta că toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire și, de aceea, se cântă în Biserică în timpul perioadei de pocăinţă a Postului Mare al Sfintelor Paşti.
Share:

miercuri, 17 februarie 2021

Cum ne poți ajuta să ajutăm?

 Redirecționează 3,5% din impozitul anual pentru a sprijini acțiunile social filantropice ale parohiei Stănița. 

*pentru a completa digital trebuie să aveți aplicația Adobe Reader descarcată, iar documentul deschis cu această aplicație pentur a putea vedea câmpurile editabile.

Completează formularul de mână, cu majuscule. Nu este necesară specificarea sumei (instituția fiscală o va calcula și o va vira conform legii) și nici atașarea Fișei Fiscale. Datele Parohiei Stănița sunt precompletate.


Cum pot completa și trimite online?

- Descarcă formularul de mai sus
- Completează câmpurile editable
- Semnează folosind semnătura olografă
- Ni-l trimiți pe adresa if.grecu@gmail.ro

Cum semnez? 

1. Trebuie să ai aplicația Adobe Reader descărcată
2. Dai editare – marcat cu semnul grafic al unui pix – și alegi Fill & Sign.
3. Odată ce-ai făcut asta, caută pictograma unui stilou. Apeși pe ea și începi să semnezi în câmpul din stânga jos, la „Semnătură Contribuabil”
4. Dai Done și gata. Semnătura va fi salvată.

Vestea bună e că poți fie să desenezi semnătura cu mouse-ul, fie să încarci imaginea cu ea. Ca să încarci imaginea e simplu: semnezi o foaie albă, faci poză, decupezi cât să fie doar semnătura și o încarci în câmpul menționat mai sus.

Ce fac cu formularul completat? 
Formularul completat, printat, scanat sau direct în format electronic, poate fi depus până la data de 25 mai​ 2021, direct către noi, la adresa if.grecu@gmail.com, urmând ca noi să le trimitem spre ANAF (Conform ordin ANAF nr.936/2020, publicat in M.Of. nr.325/2020.).

Cum mai poți trimite:
    - ​prin poștă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
    - îl depui direct la registratura administrației financiare de care aparții (aici ai lista administrațiilor);
folosești serviciul online ANAF, Spatiul Privat Virtual, disponibil aici.


ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Până când mai pot trimite formularul?
Doar până pe 25 mai​ 2021.

L-am descărcat, ce trebuie să completez?
E nevoie să completezi de mână, cu majuscule, secțiunea I care conține datele tale de identificare și să semnezi la Semnătura contribuabilului. Gata! 

Vei vedea că sunt deja completate anul și datele Parohiei Stănița. Dacă ai deja un formular printat și vrei să le completezi de mână, iată datele mai jos:

Parohia Stănița
Cod de identificare fiscală: 13202680

IBAN: RO55 RNCB 0198 0033 2205 0001


Care este Administrația Financiară de care aparțin?
Administrația Financiară de care aparții este cea din localitatea de domiciliu trecută în cartea de identitate. Iată aici o listă cu adresele administrațiilor financiare.

Am nevoie de vreun document de la locul de muncă?
Nu. Nu este nevoie să atașezi Fișa Fiscală, iar suma redirecționată va fi calculată și completată de către inspectorul fiscal.

Aceasta este o donație?​
Nu. Este alegerea ta despre cum să fie folosiți o parte din banii pe care i-ai virat deja statului, ca impozit pe veniturile obținute în 2020. În cazul în care nu alegi să susții o cauză anume, întreaga sumă va rămâne la bugetul de stat. 

De ce 3,5%?
Din 2020 toate organizațiile nonprofit pot primi până la 3,5% din impozitul pe venit.
Înregistrarea Parohiei Stănița poate fi verificată accesând acest link și introducând codul fiscal 13202680. 

Nu pot face totul online?
Ba da, chiar recomandăm ca în contextul pandemiei să evitați deplasările și să trimiteți formularul scanat, către noi sau folosind una din metodele expuse mai sus.
















Share:

sâmbătă, 6 februarie 2021

Despre vrednicia slujitorilor

 Biserica Ortodoxă cere de la slujitorii bisericești vrednicie pentru săvârșirea sfintelor slujiri, adică o credință și un mod de viață deplin conforme cu credința și viața Bisericii. Pentru astfel de slujiri alegerea se face pe temeiul competenței, dar și al corectitudinii credinței, al calităților morale și duhovnicești. Aceste calități se cer și pentru treptele inferioare, iar pentru candidatul la diaconie sau preoție se cere o adeverință de la duhovnic, prin care se atestă că nu există, din punct de vedere moral sau duhovnicesc, nici un impediment pentru hirotonirea lui.
Rugăciunile rostite la fiecare tip de hirotonie arată că cel care se hirotonește a fost socotit vrednic de aceasta, lucru confirmat de glasul poporului, prin exclamația „Vrednic este!”. În ochii Bisericii, însușirile pe care se cuvine să le aibă cel care se hirotonește sunt, firește, roade ale bunei viețuiri de mai înainte, în care nevoința s-a împletit cu harul dumnezeiesc, și trebuie păstrate și sporite în continuare prin strădaniile sale.
Dar, dată fiind slăbiciunea firii omenești, și pentru că nu este om fără de păcat, nimeni nu poate niciodată să ajungă prin simpla sa strădanie la înalta vrednicie cerută de preoție. Ale omului sunt silința și osteneala după putere, după care vine harul care împlinește și întregește neputințele și slăbiciunile pe care le are negreșit. O rugăciune comună celor trei tipuri de hirotonii, rostită la începutul slujbei, arată tocmai acest lucru, că „harul dumnezeiesc”, atunci și întotdeauna, „pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește” și că el îl numește diacon, preot sau episcop pe cel care vine către slujirea preoțească.
Când săvârșește Liturghia și celelalte Sfinte Taine, preotul cere de la Dumnezeu să-l facă vrednic de această slujire. De exemplu, la Liturghie, în rugăciunea cântării cele întreit-sfinte, sfințitul slujitor cere de la Dumnezeu, ca unul care s-a învrednicit cu harul Său de preoție, să-l curățească de păcatele sale, cele de voie și fără de voie, cele vechi și cele noi.
În vremea săvârșirii Liturghiei și a celorlalte Sfinte Taine, preotul, pentru rugăciunile sale și ale întregii Biserici, primește ajutor și sprijin de la Duhul Însuși, Care covârșește cu harul cel dumnezeiesc în ceasul acela sfânt slăbiciunea și nevrednicia lui omenească și-i dă vrednicia cuvenită sfintei sale slujiri.
Sfântul Isidor Pelusiotul spune și el că preotul „este un trimis al Atotputernicului Dumnezeu, atât atunci când săvârșește Sfânta Jertfă, cât și în toată slujirea pe care o împlinește pentru mântuirea multora”. Pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează prin el, iar nevrednicia lui, de-ar fi să fie, nu surpă cele săvârșite de el. „Dumnezeiescul altar nu este întinat de faptele rele”. Dumnezeu Se poate sluji de preot ca de o unealtă, chiar vinovat de-ar fi (de ceva preotul).

(Jean-Claude LarchetViața sacramentală, Editura Basilica, București, 2015, pp. 477-487)

Foto realizat de Dumitru Mititelu


Share:

vineri, 29 ianuarie 2021

Sfinții Trei Ierarhi. Pricina împreună sărbătoririi

 Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăţiei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăţia după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărţire şi prigonire între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atât de mult îmbunătăţit, încât puţin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.
    Căci nu făcea pogorământ legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei şi aspru, neavând la sine nici un lucru pământesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micşorau, ca şi cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios şi atrăgător către pocăinţă. Erau însă alţii care înălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca şi cum ar fi fost în învăţături mai cu pogorământ omenesc şi cum că mai cu înlesnire povăţuia pe toţi, şi îi chema către pocăinţă. Deci, îl cinsteau mai mult decât pe marele Vasile şi decât pe Grigorie atât pentru mulţimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cât şi pentru iscusinţa cugetărilor.
    Alţii iarăşi cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înţelepciune şi în învăţătură elinească pe toţi dascălii cei vestiţi şi pe elini, cum şi pentru frumuseţea cuvintelor şi înflorirea lor. Deci, ziceau, cum că înţeleptul Grigorie biruia pe toţi şi cum că acestuia i se cădea întâietatea. Atunci, prin o pricină că aceasta a celor învăţaţi s-a întâmplat de s-a despărţit mulţimea poporului. Şi unii se ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni. Deci, astfel sfădindu-se cei înţelepţi şi zicând între dânşii multe feluri de cuvinte, de trei ori fericiţii aceştia dascăli au voit să-i împace, ca să nu se mai sfădească în deşert.
    Pentru aceea, după câţiva ani, s-au arătat sfinţii ierarhi, mai întâi câte unul deosebit, apoi şi câte trei împreună, nu în vis, ci aievea la arătare, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor, care era om îmbunătăţit şi preaînţelept, după cum şi scrierile lui îl arată. Şi toţi trei au zis către dânsul cu un glas:
    "Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.
    Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvîrşi praznicul pomenirii noastre". Acestea zicând, i se părea că sfinţii se înălţau la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemându-se unul pe altul pe nume.
    Deci, sculându-se acel minunat om, adică arhiereul evhai-tenilor, a făcut precum i-au poruncit lui sfinţii, potolind mulţimea şi pe toţi aceia care se sfădeau mai înainte. Aceştia au crezut cele spuse de el, că era om vestit, şi pentru învăţătura lui cea mare, şi pentru fapta cea bună, căci a lăsat predanie Bisericii spre a se face praznicul acesta.
    Astfel, Sfântul episcop Ioan, găsind în luna ianuarie prăznuindu-se toţi cei trei sfinţi ierarhi, adică la întâia zi pe Vasile, la 25 pe dumnezeiescul Grigorie şi la 27 pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a unit la 30 pe toţi, împodobindu-se pomenirea lor cu canoane, cu tropare şi laude, precum li se cădea lor, şi fiind această cu voia sfinţilor, nu au nici o lipsire în laude. Căci nici mai înainte, nici mai pe urmă n-a alcătuit renumitul acesta Ioan mai multe tropare, decât acestea.
    Sfinţii aceştia cu chipul trupului lor erau astfel: dumnezeiescul Ioan "Gură de Aur" (Hrisostom) era de statură scund, cu capul mare, cu trupul drept şi subţire, cu nasul plecat, alb la faţă şi cam palid, având pleoapele ochilor adâncite şi luminile lor mari. Apoi, i se arăta multă veselie în faţă, cu fruntea lată şi mare, cu urechile cam plecate, cu barba mică şi rară, cu părul galben, amestecat cu cărunt, iar fălcile lui erau adâncite înăuntru, de multă postire şi nevoinţă.
    Apoi, este de nevoie a zice despre dânsul, că a întrecut pe toţi înţelepţii elinilor cu cuvintele şi mai ales cu iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvârşit evangheliceasca propovăduire, încât dacă n-ar fi fost sfântul acesta, îndrăznesc a zice că ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos. Iar spre fapte bune atât de mult s-a suit, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei, râvnitor de obşte cu iubirea de fraţi şi cu învăţătura lui; şi a trăit 63 de ani, păscând Biserica lui Hristos şase ani. Apoi s-a săvârşit în Comane, surghiunit de Eudoxia, împărăteasa, şi de episcopii cei pizmăreţi.
    Sfântul Vasile cel Mare era la statura corpului foarte înalt, uscăţiv şi slăbănog la faţă, negricios şi palid, cu sprâncenele lungi, încovoiate şi ridicate în sus, asemănându-se omului îngrijit, având nasul plecat, cu faţa cam zbârcită, adâncit la pleoapele ochilor, păros la trup, barba căruntă pe jumătate şi destul de lungă. Acesta a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; pentru că s-a ostenit la învăţătură foarte mult, şi deprinzând toate învăţăturile ştiinţei, din fiecare a câştigat biruinţă. Asemenea încă s-a iscusit şi în filosofia cea practică şi prin aceasta a sporit spre privirea celor înalte. S-a suit la scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, când era de 37 de ani, ocârmuind Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, fiind în scaunul arhiepiscopatului său.
    Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, era la statura corpului său potrivit, puţin cam palid, nasul lătăreţ, sprâncenele potrivite, căutătura veselă şi blândă, la ochiul cel drept avea un semn de la o lovitură, barba nu-i era lungă, dar deasă şi potrivită şi pe margini se arăta cam afumată. Pleşuv de ajuns, cu părul alb. Marele Grigorie întrecând cu strălucirea vieţii pe cei ce au sporit în fapte, la atâta înălţime a cuvântării de Dumnezeu s-a suit, încât toţi se biruiau de înţelepciunea lui, atât în cuvinte cât şi în dogme; pentru aceasta a câştigat numirea de "Cuvântătorul de Dumnezeu". El a ocârmuit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80. Când s-a făcut patriarh, a aflat în cetate numai o biserică a dreptcredincioşilor şi când a lăsat scaunul, a lăsat numai una eretică. Şi mergând la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace.
    Dar de vreme ce de trei ori fericiţii aceştia, atât de mult s-au ostenit pentru mântuirea noastră, se cuvine şi noi să prăznuim pomenirea lor şi să le mulţumim pe cât putem. Căci ei de nimic altceva n-au purtat grijă, nici altceva au cugetat, decât numai un scop au avut, ca să întărească bună credinţă; apoi o nevoinţă au avut spre a lucra fapta bună, îngrijind şi sîrguindu-se fără pregetare, cu lucrul şi cu gândul, pentru mântuirea sufletelor. Pentru care atât de rău au pătimit propovăduind credinţa cea adevărată în toată lumea, iar nouă tuturor de obşte ne-au făcut bine. De aceea şi noi suntem datori să cinstim pe făcătorii noştri de bine, şi să le mulţumim după putere, fiindcă după datorie nu putem.
    Deci, să cinstim cu cuvinte pe cei trei cuvântători, deşi mă tem şi mă sfiesc, neaflând cuvinte cuviincioase şi potrivite sfinţilor; pentru că pricina este mare şi nu pot, nu numai pe câte trei, dar nici măcar pe unul să-l laud după cum se cuvine şi de care toată lumea nu era vrednică. Deci, cum va ajunge bună grăire cea lumească să laude pe cei mai presus de lume, care au împodobit toată lumea şi au izbăvit-o ca şi cei 12 văzători ai Cuvântului şi de Dumnezeu propovăduitori? Care dacă nu s-ar fi ostenit atât de mult cu sfintele lor scrieri, nu s-ar fi scăpat întreaga lume de slujirea la idoli, cea de mai înainte înrădăcinată, nici de eresurile cele în multe chipuri; căci sfânta şi preaînţeleapta Treime, nedespărţităşi cea mai presus de fiinţă, a iconomisit ca ei să vieţuiască într-acele vremuri ale eresurilor.
    Aceşti cereşti oameni şi pământeşti îngeri, trâmbitele adevărului, preaînţelepţii retori, tunetele Dumnezeirii celei nezidite, s-au sârguit să smulgă şi să risipească pe ocărâtorii dreptei credinţe şi cu praştia cuvintelor lor au gonit departe pe lupi de la Biserica dreptcredincioşilor. Aceştia cu înţelepciunea lor au surpat zidurile cele rele ale vrăjmaşilor şi au smerit toată înţelepciunea care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu, schimbând şi prefăcând totul spre bine, netezind şi îndreptând pe cele strâmbe, cum şi toată asprimea şi nedreptatea.
    Treimea aceasta pământească ne-a învăţat a ne închina Treimii cereşti, precum se cade, şi neamestecată a o mărturisi în acest chip, precum li s-a descoperit lor adeverirea credinţei, zicând: Dumnezeu nenăscut este Tatăl, Dumnezeu născut este Fiul, şi Dumnezeu purces este Duhul Sfânt. Sunt trei Persoane, dar un singur Dumnezeu, cu preaslăvire. Nu sînd trei dumnezei, doar un Dumnezeu, căci una şi aceeaşi este Dumnezeirea. Precum din soare ies raze, care n-au nici o deosebire, aşa sunt cele trei persoane, care fac aceeaşi fiinţă.
    Astfel, ne-au învăţat să credem şi să mărturisim despre Sfânta Treime, cei trei preasfinţiţi arhiepiscopi; şi au întărit dogmele cele drepte cu învăţături preaînţelepte, în prigoane, primejdii şi războaie, până la moarte fiind prigoniţi, ba încă şi după moarte. Deci, adunaţi-vă toţi câţi v-aţi folosit de la dânşii, veniţi toată vârsta şi firea, bărbaţi şi femei, preoţi şi monahi, tineri şi bătrâni, să mulţumim făcătorilor noştri de bine, să lăudăm pe dascălii şi propovăduitorii bunei credinţe, să binecuvântăm cei săraci pe cei îmbogăţitori, cei din primejdii pe cei izbăvitori, cei cuvântători pe cuvântătorii de Dumnezeu, cei necăjiţi pe mângâietori, sărmanii pe părinţi, bolnavii pe doctori, străinii şi lipsiţii pe iubitorii de străini.
    Pe scurt, să zic, toţi deodată adunaţi-vă să mulţumim celor ce s-au făcut tuturor toate, ca pe cei mai mulţi să-i dobândească. Dar să lăsăm altora să le povestească înţelepciunea lor, ştiinţele, posturile, privegherile şi celelalte fapte bune şi numai această să o zic, care mă face şi mai mult să mă minunez, adică sârguinţa cea covârşitoare şi grija care o aveau ca să mântuiască sufletele oamenilor, robii lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni şi următorii Lui cu toată virtutea. Căci de aceasta se îngrijeau mai mult, cunoscând că prin fapta aceasta păzeşte omul asemănarea cu Dumnezeu.
    Căci nu este mai mare şi mai minunată ispravă decât a se păzi cineva într-aceasta amăgitoare lume pe sine fără de prihană; dar mai vrednic de laude, este acela care se sârguieşte a mântui şi pe aproapele. Căci cu acest milostiv chip se face următor Stăpânului care S-a dat pe Sine la moarte, ca să libereze pe om din robia vrăjmaşului. Iar în ce fel au mântuit pe mulţi oameni aceşti dascăli preaînţelepţi, ascultaţi:
    Dumnezeu a făcut lumea aceasta pentru oameni, şi aceştia au tâlcuit firea celor ce sunt, adică a tuturor făpturilor pe care le-a făcut Atotputernicul Dumnezeu şi prin cunoştinţa lor s-au făcut înţelepţi, încât au cunoscut oamenii pe Ziditorul. Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu prin frumuseţea şi mărimea lor, iar dascălii tâlcuiesc luminat cerurile şi pământul, adică lumea cea văzută şi cea nevăzută, cum este aşezarea şi rânduiala ei şi care este pricină de le-au făcut pe ele Dumnezeu şi altele asemenea.
    Astfel, se potriveşte să zicem graiul psalmistului: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la toate marginile lumii au ajuns cuvintele lor. Ne-a dat preabunul Dumnezeu Testamentul cel Vechi şi cel Nou spre mântuirea noastră şi aceştia au primit cu mulţumire poruncile Lui, pe care cu iubire de osteneală le-au păzit ziua şi noaptea, cugetând întru dânsele, şi pe sineşi făcându-se case curate ale Duhului Sfânt; apoi ne povăţuiesc şi pe noi să petrecem întru dânsele, precum Dumnezeu ne-a poruncit şi ne îndreptează, împodobindu-ne obiceiurile cu bună rânduială, şi aducându-ne de mână spre cele mai înalte. Dumnezeu S-a întrupat pentru noi, şi sfinţii aceştia ne tâlcuiesc şi ne fac cunoscută taina iconomiei Lui, şi ne fac să înţelegem prin oarecare chin preaînţeleapta taină a unirii acesteia.
    A trimis pe Sfinţii Apostoli să propovăduiască în lume cunoştinţa lui Dumnezeu, să gonească întunericul închinăciunii de idoli, să lumineze pe neamuri şi către Dumnezeu să le întoarcă; s-au trimis şi sfinţii aceştia să propovăduiască lumii adevărata credinţă, să izgonească dintr-însa întunericul relei credinţe, să se lupte cu ereticii şi să-i biruiască, să izbăvească pe oameni de învăţăturile cele de suflet pierzătoare, să le vestească dogmele cele drepte şi Sfintele Scripturi să ni le tâlcuiască, apoi, către mântuire şi pocăinţă să ne povăţuiască; care lucru îndoit s-a făcut, precum cel ce a luat cei cinci talanţi şi a câştigat cu dânşii alţi cinci talanţi.
    A preamărit pe apostoli cu minuni, de care şi aceşti sfinţi n-au fost neîmpărtăşiţi, precum poate fiecare să se înştiinţeze în istoria vieţii lor. Domnul a învăţat toate neamurile prin apostolii Săi; dar cine a rămas neîmpărtăşit de cuvintele acestor sfinţi? Pe cine n-au învăţat şi nu învaţă până acum preaînţelepţii aceştia? Nu atâta cu filozofeşti şi geometriceşti ştiinţe, pe cât cu fireşti şi bune sfătuiri povăţuiesc minunaţii aceştia. Căci de vreme ce lumea nu a cunoscut pe Dumnezeu cu înţelepciunea, ei totuşi au voit să mântuiască cu propovăduirea pe cei ce credeau întru El.
    Dar pe urmă, fiindcă lumea n-a cunoscut pe Dumnezeu prin propovăduire, precum se cădea, bine a voit să mântuiască, prin înţelepciunea acestora, pe cei ce vor crede învăţăturilor lor. Astfel cu adevărat şi mulţi s-au mântuit prin dogmele lor şi prin cugetările lor cele preaînţelepte, iar cu frumuseţea cea firească a bunei făpturi şi cu dulceaţa cuvintelor lor au adus la pocăinţă pe mulţi.
    Pe aceştia îi avem noi oamenii, după Dumnezeu, făcători de bine şi păzitori. Aceştia sunt stâlpii cei neclintiţi ai credinţei noastre, peste care înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a întărit casa ei, pe care porţile iadului, adică ereticii cei rău credincioşi şi fără de minte, n-au putut nicidecum s-o clintească. Aceştia sunt, după Sfinţii Apostoli, dascăli ai lumii. Pe aceştia îi serbăm şi noi astăzi, săvârşind pomenirea lor cu bucurie şi cu credinţă. Nu precum o prăznuiesc robii pântecelui, cu băuturi şi beţii, nu cu multe feluri de bucate şi cu benchetuiri; ci precum poftesc aceia, şi precum scripturile lor poruncesc, adică, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, păzind câte ne-au poruncit de-a pururea pomeniţii în scris, urmând vieţii lor, faptele bune şi nevoinţele lor. Şi făcând cele după puterea noastră, să păzim mântuitoarele porunci ale Domnului, precum le-au păzit ei; căci atunci când îi prăznuim cum se cuvine pe sfinţi, atunci şi pe Dumnezeu Îl slăvim şi pe sfinţi îi cinstim, atunci şi ei se bucură de noi, slăvindu-se şi cinstindu-se.
    O! luminători preastrăluciţi în toată lumea şi decât tăria aceasta mai cinstiţi! O! fericită treime, închipuirea, asemănarea şi strălucirea Preasfintei Treimi, care v-aţi preamărit de Ea, ca cei ce pe Aceasta aţi propovăduit-o. Căci pentru dragostea lui Hristos, toate dumnezeieştile Lui porunci le-aţi păzit, trupurile voastre cu înfrânare le-aţi omorât, pe voi înşivă de toate patimile v-aţi curăţit, vase cinstite ale Sfântului Duh v-aţi făcut, oglinzi prea strălucite ale lui Dumnezeu v-aţi lucrat, cu Dumnezeu prin gândire v-aţi unit, la săvârşirea faptei bune v-aţi suit şi ca bărbaţi desăvârşiţi, la măsura vârstei lui Hristos aţi ajuns.
    Oile cele cuvântătoare ale lui Hristos bine le-aţi păscut, sufletele voastre pentru ele le-aţi pus şi de vreascurile eretice le-aţi curăţit, pe eretici departe de la ele i-aţi alungat, primejdii şi izgoniri pentru adevăr aţi suferit, pe diavolul şi pe slugile lui i-aţi biruit, şi la fugă i-aţi luat. Ne aducem aminte de primejdiile voastre, pe care, pentru bună credinţă le-aţi pătimit, cinstim izgonirile voastre cele nedrepte, care pentru dreptate le-aţi suferit, slăvim mucenicia cea grea a pătimirii voastre celei fără de sânge; binecuvântam celelalte osteneli şi dureri, care aţi luat asupră-vă, cu Răsăritul şi cu Apusul luptându-vă, ca să învăţaţi pe toţi.
    Încă avem şi scripturile voastre cele sfinte, tablele cele de Dumnezeu scrise, ca un al treilea testament, pe care Dumnezeu, prin inimile voastre l-a glăsuit; avem luminarea minţii, hrana sufletelor, desfătarea ochilor, dulceaţa cea de obşte şi îndulcirea tuturor sfinţilor, moştenirea cea bine norocită şi bogăţia cea fericită, care am luat-o de la voi şi o păzim ca pe o vistierie de mare preţ, ca să treacă cu diadohisire (urmare) şi să rămână din neam în neam pomenirea voastră veşnică şi slava voastră să se păzească în lumea nemuritoare.
    Ne rugăm şi cerem de la voi, sfinţilor, să vă aduceţi aminte de noi, netrebnicii robii voştri, că bine primite să fie rugăciunile noastre, să păziţi Biserica în pace, precum aţi lăsat-o, să ne învredniciţi a dobândi şi noi acea negrăită veselie şi prea dorita bucurie a întru tot lăudatei şi mai presus de fiinţă Treimi; ca împreună cu voi să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul cel Sfânt, pe unul Dumnezeu, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii cei nesfârşiţi. Amin.


Share:

Etichete

1 decembrie (2) 1 iunie (4) 1 Martie (1) 19 februarie (1) 2% (1) 2019 (2) 24 ianuarie (1) 3.5% (1) 7 Ianuarie (1) 8 martie (5) Acatist (1) Acatiste (5) Acoperământul Maicii Domnului (1) acoperăminte (1) Activități (5) administrativ-gospodăresc (21) Adormirea Maicii Domnului (1) altar de vară (2) amintiri din parohie (1) aniversări (4) Anul bisericesc (1) Anul Nou (2) Anunțuri importante (6) Articol (12) biserica veche (1) Bobotează (6) Botez (2) Canonul cel Mare (15) casă praznicală (2) căsuță centrală (1) centrală termică (1) Chicerea (2) Cleopa Ilie (7) clevetire (1) clopotniță (3) comitetul parohial (1) constantin brâncuși (1) coronavirus (1) Craciun (1) crăciun (3) cununie (2) cununie de argint (1) cuvânt de învățătură (49) Cuviosul Siluan Athonitul (1) Denia Acatistului Buneivestiri (1) Denia celor 12 Evanghelii (1) Denia Prohodului (1) Denie (5) despre păcatul înjurăturii (1) despre post (1) despre rugăciune (1) diplomă (1) Diplomă de excelență (1) Diverse (1) Duminca 1 după Rusalii (2) Duminca a 5-a după Paști (1) Duminica 11 după Rusalii (1) Duminica 16 după Rusalii (1) Duminica 18 după Rusaii (2) Duminica 19 după Rusalii (1) Duminica 20 după Rusalii (2) Duminica 21 după Rusalii (2) Duminica 25 după Rusalii (1) Duminica 26 după Rusalii (2) duminica 27 după Rusalii (2) Duminica 28 dupa Rusalii (2) Duminica 29 dupa Rusalii (1) Duminica 30 după Rusalii (1) duminica 33 după rusalii (1) Duminica 34 după Rusalii (2) Duminica a 10-a după Rusalii (2) Duminica a 11-a după Rusalii (1) Duminica a 2-a din Post (1) Duminica a 2-a după Paști (2) Duminica a 3-a din Post (1) Duminica a 3-a după Paști (1) duminica a 3-a după Rusalii (2) Duminica a 4-a după Pasti (1) Duminica a 4-a după Rusalii (2) Duminica a 5-a după Paști (1) duminica a 6-a după Rusalii (1) Duminica a 7-a după Rusalii (2) Duminica a 8-a după Rusalii (1) Duminica a 9-a după Rusalii (1) Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (2) Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (1) Duminica după Nașterea Domnului (1) Duminica Floriilor (3) Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (1) Duminica Înfricoșatei Judecăți (1) Duminica Sfintei Cruci (2) Duminica Sfintei Maria Egipteanca (1) duminică 22 după Rusalii (1) epidemie (1) felicitări (1) fii aproapele aproapelui tău (3) firidă (1) fiul risipitor (3) Hram (10) iarna (1) Intrarea în biserică a Maicii Domnului (2) Invierea a doua (1) Ioan Gură de Aur (2) Ioanichie Bălan (4) Iordan (1) IPS Ioachim (4) IQ (1) Ispasul (1) istoric (2) Izvorul Tămăduirii (2) îmbunătățiri (3) împodobirea bradului (3) împrospătare pictură (1) în mijlocul familiei chicirene (5) Înalțarea Sfintei Cruci (1) Înălțarea Domnului (1) Înălțarea Sfintei Cruci (2) Înmormântări (7) Învierea (2) ÎPS Ioachim (6) Jean-Claude Larchet (1) jertfă (1) Joia Mare (2) Liturghia Darurilor mai Înainte Sfințite (2) Liturgic (23) lumânărar (1) Lumina Sfântă (2) Maica Domnului (4) Maica Domnului Gradinăreasa (1) Mensa (1) Mica Unire (1) microfoane (1) Milostenia (1) mixer (1) Moancă Maria (1) mochetă (1) Moș Crăciun (5) moșii de iarnă (1) Moșii de toamna (1) Moșii de vară (2) Muzeul Centenarului Războiului pentru Întregirea Neamului (1) Nasterea Domnului (1) Nasterea Maicii Domnului (1) Nașterea Domnului (6) Nașterea Maicii Domnului (3) Nicolae Steinhardt (1) onomastica (11) Paraclisul Maicii Domnului (1) paratrăsnet (1) parchet (1) pastoral-misionar (44) Pastorala Craciun (1) Păcatul bârfei (1) pelerinaj (1) PF Daniel (1) Pichet PSI (1) Pilda datornicului nemilostiv (1) Pilda Semănătorului (1) Pilde creștine (3) poezii (1) postament Sf. Cruce (1) Postul Crăciunului (3) Postul Mare (41) Postul Sfintilor Apostoli (1) Pr. Cârlescu (1) Pr. Ionescu Constantin (1) Pr. Ionuț Grecu (5) Pr. Roșu Tiberiu (2) Precista Mică (1) primavara (1) primavra (1) Program liturgic (14) rugăciune pentru copilul bolnav (1) rugăciuni (11) rugăciunile de seară (1) s-a întâmplat în 2014 (15) s-a întâmplat în 2015 (6) s-a întâmplat în 2016 (9) Săptămâna Patimilor (8) Sâmbăta lui Lazăr (2) sânziene (1) Schimbarea la Față (1) Scrisoare pastorală (1) sf dosoftei (1) Sf Împărtășanie (3) Sf Paisie Velicikovski (1) Sf Vasile cel Mare (3) Sf. Altar (2) Sf. Antim Ivireanu (1) Sf. Antipa de la Calapodești (1) Sf. Ap. Andrei (4) Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir (3) Sf. Evanghelie (58) Sf. Ioan Botezătorul (4) Sf. Ioan Gură de Aur (1) Sf. Luca al Crimeei (1) Sf. M. Prooroc Ilie Tesviteanul (1) Sf. Maria (1) Sf. Maria Egipteanca (1) Sf. Masă (1) Sf. Maslu (3) Sf. Nicolae (1) Sf. Nicolae Velimirovici (1) Sf. Paști (3) Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul (1) Sf. Spiridon (1) Sf. Ștefan Întâiul Mucenic (1) Sf. Teofan Zăvorâtul (1) Sfantul Maslu (1) Sfânta Cuvioasă Parascheva (1) Sfântul Andrei Criteanul (1) Sfântul Gheorghe Pelerinul (1) Sfântul Ilie Tesviteanul (3) Sfântul Ioan Botezătorul (3) Sfântul Nicolae (2) Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1) Sfintii Trei Ierarhi (1) Sfinții Brâncoveni (1) Sfinții Trei Ierarhi (3) sfințire (1) sinaxă (1) Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (1) social-filantropic (15) Stănița (5) stică icoane (1) Ștefan cel Mare (1) Știați că (3) știri (7) Tanti Natalea (1) Tatăl Nostru (1) tineri (8) Triodul (2) Vecernie (1) vindecarea lunaticului (1) Vovidenia (1) zile de naștere (29) Ziua drapelului (2) Ziua Eroilor (4) ziua națională (1) ziua națională a României (1)

Arhivă blog