În fiecare an sărbătoarea Înălțării Domnului reprezintă totodată prilej de aducere aminte de eroii neamului românesc care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, în lagăre sau închisori, pentru credința noastră, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră. Amintindu-ne de jertfa lor, ne recunoaștem trecutul, iar amintindu-ne trecutul avem siguranța că nu ne vom uita identitatea.
Imediat ce termină Sfânta Liturghie la Chicerea, punem totul în ordine, iar mental îmi fac anamneza momentului. Nu de alta, dar să nu uit ceva. Slujba de pomenire a Eroilor am decis să o săvârșesc la monumentul Eroilor din fața Primăriei. Ar fi fost cumva părtinitor să pomenesc doar eroii din Chicerea sau numai pe cei din Stănița. Pornind la drum cu aceste gânduri, aproape că avântul a fost cumva spulberat. Nori negri, amenințători, parcă stăteau cumva la pândă să-și reverse ploaie din moment în moment. Cerul se întunecă și nici nu plec bine că pe la jumătatea drumului trebuie să pornesc la maxim ștergătoarele. Abia se mai vede înainte. Ajung la destinație. Bătrâni și copii aciuați în stația de autobuz pentru a se feri de ploaie.
- Hristos S-a Înălțat!
- Adevărat S-a Înălțat, părinte! Ce facem părinte, că ploooouăăăă....? - îmi spun toți în cor, simpatici și puțin stropiți de ploaie, dar bucuroși la vedere.
Nici nu știam ce decizie să iau de moment. Mesele ude toate, pasca, ouălele, cozonacul, toate la dos. Mă uit și zic: Mergem la sfânta biserică.
- Da, părinte, de ce nu stăm aici în stație. Avem totul pregătit. Nu mai mergem că ne plouăăăăă...
Simpatici foc.
- Bine, zic, ne organizăm și ținem aici, la dos slujba de pomenire.
Nu sunt singur, a venit și părintele Vasile de la Todireni. Domnul Primar, Vicele. Suntem toți cumva pregătiți. Mai așteptăm să vedem ce zic și norii care se strâmbă urât la noi.
Totuși parcă începe a sta.
- Haideți să mergem acum la monument că parcă, parcă stă ploaia. Le rostesc eu curajos în fața stropilor de ploaie.
Ne adunăm și ce să vezi! Furioșii nori s-au speriat de credincioasa adunare și au cam pierdut din energia ploii. Începem slujba. Uite și o rază de soare. Uite cerul albastru. Uite că s-a luminat și norii s-au spulberat. Ne ne lasă Doamne, Doamne și ne arată încă o minune pe care nu o merităm noi pe deplin, dar o merită cu adevărat cei care au avut de înfruntat pe fronturile țării ploaie de gloanțe, schije, frig, durere și totul până la moarte chiar pentru ca noi să putem privi cerul liberi.
0 comments :
Trimiteți un comentariu