Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului, este o sărbătoare foarte importantă, deoarece Maica Domnului este Cea care a fost aleasă de Dumnezeu pentru a se întrupa și a lua trup omenesc. Hristos S-a întrupat pentru a da omului posibilitatea de a se îndumnezeii după modelul pe care El ni l-a lăsat.

Maica Domnului, care este "mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii", este numită și Theotokos, adică "Născătoare de Dumnezeu". Cinstirea excepțională de care s-a bucurat încă din epoca apostolică a făcut și ca icoana sa să ocupe primul loc după cea a Mântuitorului Hristos.

Detalii Biblice despre Maica Domnului

Despre Adormirea Maicii Domnului, adică moartea și înălțarea ei cu trupul la cer, nu găsim date în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiția Bisericii.

Nu avem date istorice care să ne indice cât timp Maica Domnului a rămas pe pământ după Înălțarea Mântuitorului Hristos la cer, nici când, unde sau cum aceasta a murit, întrucât Evangheliile și celelalte scrieri ale Noului Testament nu ne vorbesc nimic în acest sens. Din Evanghelii știm doar că Iisus, răstignit fiind pe Cruce, și-a încredințat mama ucenicului Său iubit Ioan, "și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19, 25-27).

O altă informație ne este prezentată în Faptele Apostolilor: "Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui" (Fapte 1, 14).

Adormirea Maicii Domnului în Sfânta Tradiție

Potrivit Tradiției Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a Fiului său. Aceasta, fiind martoră triumfului Domnului asupra morții și a zidirii Bisericii, și-a închis ochii și, plecând din această viață, a fost mutată alături de Fiul său în ceruri. Circumstanțele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute și păstrate de Biserica Ortodoxă încă din timpurile apostolice, mărturie stând scrierile apocrife, opinia unanimă a Sfinților Părinți și credința constantă a poporului lui Dumnezeu.

Arhanghelul Gavril aduce vestea Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, care, întinzându-i o ramură de finic, i-a grăit:

"Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura de oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților"

Sfântul Maxim Mărturisitorul în "Viata Maicii Domnului"

După ce a fost înștiințată de trecerea ei la viața veșnică, de același arhanghel care i-a vestit și zămislirea Mântuitorului în pântecele sale, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiați prin cuvintele:

"Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființa și viața. Si când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, ca Cel ce o judeca în milostivirea Sa, să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor care și-a dat sufletul pentru oile Sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc!"

Mântuitorul a ridicat sufletul Maicii Sale la Cer

Apoi a mulțumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngerești și i-a zis:

"Fericită fii și să se bucure inima ta. Pentru harul care ți-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfințenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere și milostivire în această viață și veacul viitor. Iar tu intră în sălașurile cele veșnice cu pace, bucurie ca să vezi slava mea și să te bucuri prin harul Duhului Sfânt".

După aceste cuvinte, Maica Domnului și-a dat obștescul sfârșit. Și-a încredințat sufletul Fiului ei. În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb.

Apostolii sosesc pe nori la înmormântarea Fecioarei Maria

După Adormirea Maicii Domnului, apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la înmormântarea Maicii Domnului.

Trupul Maicii Domnului a fost așezat într-un sicriu de Apostoli. În timp ce era dus spre mormânt, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul de a-l răsturna. Când acesta a pus mâna pe sicriu, un înger i-a tăiat amândouă mâinile "fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat și mâinile ce au rămas lipite de pat" (Acatistul Adormirii, condac 4). Antonie, recunoscându-și greșeala, a primit vindecare și a devenit un mărturisitor al lui Hristos.

Ridicarea trupului Maicii Domnului din Mormânt

Potrivit Tradiției, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Toți cei prezenți au cunoscut că trupul ei nu mai era în mormânt, fusese ridicat la cer, locul unde se afla și sufletul ei.

Dacă după adormire sufletul ei este primit "până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri", după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat și trupul ei la la cerurile cele mai presus de ceruri.

Sfinții Părinti spun că nu se cuvenea ca trupul ei, din care S-a întrupat Dumnezeu - Cuvântul, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. După cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

În Imnele Sfântului Efrem Sirul la praznicul Adormirii Maicii Domnului, cuviosul scrie:

"Tu nu ai urcat ca Ilie la cer, tu nu ai fost numai ca Pavel răpită până la al treilea cer, ci tu ai înaintat până la tronul împărătesc al însuși Fiului tău; față către față, în bucurie cu o mare și negrăită încredere, tu stai aproape de El".

Scrierile despre Adormirea Maicii Domnului

Între cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului în primele secole creștine au fost Sfântul Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfântul Epifanie al Ciprului (sec. IV) și Sfântul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a cărui mărturisire, adresată împărătesei bizantine Pulcheria, este edificatoare:

"Deși în Sfânta Scriptură nu sunt date cu privire la împrejurările morții Maicii Domnului, noi le cunoaștem din vechea și credibila Tradiție a Bisericii și știm că, la trei zile după adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în mormântul din Grădina Ghetsimani găsindu-se doar acoperământul ei".

Mai târziu, în secolul al XIV-lea, toate aceste informații vor fi adunate și detaliate în lucrarea Historia Ecclesiastica (Istoria Bisericii) a lui Nicephorus Callistus (1335).

O admirabilă colecție de texte cu privire la această tradiție este și lucrarea "Omilii Patristice despre Adormirea Mariei" a renumitului profesor patrolog contemporan Brian E. Daily. Aceste texte, atribuite unor Sfinți Părinți, cum ar fi: Ioan al Tesalonicului, Modest al Ierusalimului, Andrei al Cretei, Germanos al Constantinopolului, Ioan Damaschinul, Teodor Studitul, la care se pot adăuga și cele ale părinților bizantini de mai târziu – Isidor al Tesalonicului, Sfântul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila -, fac referire la tradiția Adormirii Maicii Domnului, obsedându-se unele mici diferențe între ele doar la nivelul detaliilor. Toți acești Sfinți Părinți sunt de acord în unanimitate ca mormântul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimani, unde Fecioara Maria a fost înmormântată de Sfinții Apostoli, a fost găsit gol la trei zile după îngropare.