Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfințite Părinte Ioachim!

Înaltpreasfințitul Părintele nostru Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului s-a născut în data de 29 martie 1954, la Stănița (Neamț). La vârsta de 14 ani a intrat ca frate la Sihăstria din județul Neamț, iar între 1972-1980 a fost viețuitor în obștea Schitului Tarcău.

După ce a absolvit Seminarul Teologic din Neamț (1970-1975), a urmat stagiul militar, timp de 9 luni, la Plenița. Între 1976-1980, a absolvit Facultatea de Teologie din București.

În anul 1980 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, naș de botez fiindu-i arhimandritul Ioanichie Bălan. A fost primul călugăr tuns la mănăstirea Bistrița după 40 de ani de regim comunist.

În anul 1985 a fost chemat de fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Sucevei, la Centrul Eparhial din Iași.

În 1990 a fost trimis la studii la Institutul „Saint Serge” din Paris, unde a început doctoratul în teologie, având ca îndrumători pe reputații teologi Olivier Clement și Boris Bobrinskoy.

După patru ani, în 1994, a susținut teza de doctorat în limba franceză, cu tema „Îndumnezeirea omului în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae”, prima lucrare de doctorat despre marele teolog român întocmită încă din timpul vieții acestuia.

La Paris a întemeiat și o mănăstire ortodoxă, la Rosiers, unde a activat ca duhovnic și îndrumător pentru creștinii din Occident și pentru tinerii sosiți la studiu în capitala Franței.

La 1 mai 2000 a fost hirotonit arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, după ce fusese propus de Preasfințitul Părinte Eftimie și ales în această funcție de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă din anul 1998.

În anul 2009, la 13 septembrie, a fost ridicat la rang de episcop-vicar, odată cu transformarea Episcopiei Romanului în Arhiepiscopie.

În data de 4 ianuarie 2015 a fost întronizat ca Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului.

Cu ocazia aniversării a 22 ani de arhierie, întreaga familie stăniceană vă dorește sincere gânduri de bine, sănătate și îndelungată arhipăstorire! Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră! 

Citește mai mult..

Hristos a Înviat!

 Astăzi sunt Paștile Domnului cele mari şi preaslăvite. Şi asemenea unei mame care adună în cămara casei sale tot o are mai bun pentru copiii ei, la fel şi Biserica – maica noastră cea de obşte – păstrează în vistieriile sale pentru ziua aceasta tot ce are ea mai de preţ. Şi precum o mamă – când vine o zi de mare bucurie – scoate din dulapul casei cele mai alese bunătăţi şi găteşte masă plină de veselie fiilor ei, asemenea şi Biserica noastră astăzi, în această zi de negrăită bucurie, îşi deschide cămările sale duhovniceşti şi, întinzând ospăţ de aleasă prăznuire tuturor fiilor ei, le pune înainte tot ce are ea mai bun, tot ce are mai de preţ şi mai frumos: cântările cele mai alese, slujbele cele mai strălucite, bucuriile cele mai curate, veşmintele cele mai împodobite, pentru ca toţi creştinii să se desfăteze şi să se îndestuleze cu binecuvântările învierii lui Hristos.

La acest ospăţ al credinţei suntem chemaţi şi noi astăzi, iubiţi credincioşi, pentru ca împreună cu îngerii să slăvim învierea şi să mâncăm Pastile Domnului.

Deci, după cum ne învaţă şi Sfantul Ioan Gură de Aur, nimeni să nu lipsească de la acest mare praznic. Nimeni să nu întârzie, nimeni să nu zăbovească. Toţi să se adune azi la Sfânta Biserică, toţi să se bucure, toţi să prăznuiască, toţi să cânte învierea lui Hristos – şi cel sărac, şi cel bogat; şi cel simplu, şi cel înţelept; şi cel suferind, şi cel sănătos; toţi să vină să vadă slava învierii Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl. Nimeni să nu fie trist, căci azi e ziua bucuriei. Nimeni să nu fie tulburat, căci astăzi împăcarea între cer şi pământ s-a întemeiat. Nimeni să nu plângă, căci astăzi Iisus Hristos a şters toată lacrima de la toată faţa. Nimeni să nu mai umble în întuneric, căci astăzi şi Lumina a biruit întunericul. Nimeni să nu sufere de foame, căci Hristos cu trupul Său ne-a hrănit. Nimeni să nu mai zacă în pat, nimeni să nu se lenevească, nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu se îngreuneze astăzi de somn, ci cu toţii – mici şi mari, tineri şi bătrâni – veniţi la ospăţul lui Hristos, să ne veselim, să cântăm, să ne împăcăm.

Iata, toate sunt gata. Uşile deschise, făcliile aprinse, masa întinsă, ospăţul pregătit, viţelul junghiat, Mirele înviat, painea este frântă, paharul plin de dumnezeiască băutură, clopotele bisericii sună, preotul în veşminte ne aşteaptă. Veniţi la biserică să mâncăm Pastile Domnului şi “să bem bautura nouă, nu din piatră stearpă, facută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii”, care dăruieşte tuturor viaţă veşnică.

Aţi postit, acum hrăniţi-vă; v-aţi rugat, acum bucuraţi-vă; v-aţi trudit, acum odihniţi-vă; v-aţi pocăit, acum prăznuiţi; aţi suferit pentru Hristos, acum fiţi fericiţi, caci astazi a înviat Mântuitorul lumii.

Toţi bucuraţi-vă, toţi veseliţi-vă, toţi hrăniţi-vă din ospaţul cel mare al învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Iar daca cineva dintre noi mai este încă întristat sau lipsit, bolnav sau cu cineva certat, să mergem în casa lui ca să-l mangaiem, să-l hrănim, să-1 împăcăm şi apoi, bătând la uşa inimii lui, cu glas plin de bucurie, aşa să-i cântăm:

“Ziua Invierii si să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne imbratisam si sa zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate, pentru Inviere, şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând si celor din mormânturi viaţă dăruindu-le»”. (Slujba Invierii).

 

Citește mai mult..

Bucurie și împreună slujire la Parohia Precista Mică din Roman

 Astăzi am avut bucuria împreună slujirii Sfintei Liturghii a Darurilor mai Înainte Sfințite alături de PC PR. Tiberiu Roșu, paroh al parohiei Precista Mică din Roman pentru care îi mulțumim și ne simțim onorați pentru găzduire și frățească conlucrare ce ne leagă din copilărie. A fost un moment deosebit ce ne-a ridicat sufletele spre Cer și ne-a transpus în Raiul Ceresc încercând pe măsura nevredniciei noastre de a dărui celor chemați Trupul și Sângele Domnului.

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăşanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârşi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu excepţia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.

Apariţia şi dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârşirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdicţie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absenţă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare şi caracterul festiv şi luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de împărtăşire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieţii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor şi ţinta spre care năzuim ci este şi ajutorul divin pe care îl primim în nevoinţa noastră duhovnicească şi care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârşită în ziua cea neînserată a Împără ţiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăşire şi în zilele de rând din Postul Mare.

Postul ascetic şi postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevoinţă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total. Postul ascetic reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substanţială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi aşteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăşanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumuseţea sa deosebită şi solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.

Împărtăşania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite, în care cântări de mare frumuseţe se împletesc cu ritualuri impresionante şi rugăciuni de mare profunzime, creează ambianţa necesară întâlnirii şi împărtăşirii cu Hristos după o zi de pregătire şi aşteptare. Ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum şi prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite dimineaţa.

Dar împărtăşirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii şi al vieţii creştine, în totalitatea ei, ca pregătire şi aşteptare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovniceşti şi fizice din timpul zilei sunt luminate de aşteptarea primirii Trupului şi Sângelui Domnului, toate ocupaţiile obişnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importanţă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimţit în mod acut ca o aşteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtăşirea de seară devine astfel o imagine a vieţii creştine ca pregătire şi aşteptare a „serii acestei lumi”. Bucuria şi slava acestei Împărăţii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori şi mai mult comuniunea harică desăvârşită cu Dumnezeu şi a putea duce la bun sfârşit „lupta cea bună” şi a deveni „biruitori asupra păcatului”.

Citește mai mult..

Mulțumiri celor ce au ajutat și au adus o picătură de alinare

Cu smerenie mă plec în fața tuturor celor ce au dat dovadă de un fantastic simț al dragostei creștine față de aproapele! Toată mobilizarea a fost exemplară și am reușit să ne aducem aportul pentru transportul ce a plecat din Protopopiatul Roman către Suceava.

Felicitări tuturor pentru contribuțiile materiale de produse, îmbrăcăminte, pături dar și bănești! Bunul Dumnezeu să vă răsplătească gândul bun și dărnicia! 

Citește mai mult..

Să fim aproapele fraților noștri!

 Mulțumim tuturor celor ce ați răspuns chemării de a fi aproapele celor aflați în suferință, la încercarea grea de a fi nevoiți să părăsească patria natală din calea războiului. Colecta va continua și mâine, urmând ca luni să predăm toate cele adunate Protopopiatului Roman, iar marți să plece spre cei ce au nevoie de o picătură de alinare în aceste vremuri tulburi.

Bunul Dumnezeu să ne dăruiască pace, liniște și sănătate!

Citește mai mult..

Duminica vameșului și a fariseului - începutul Triodului

Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele tria (trei), şi odi (odă), adică o cântare în trei ode sau strofe. Practic, în viaţa liturgică, Triodul are două sensuri:

Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni, care ne pregătesc şi ne provoacă la o sinceră cercetare de sine şi la un serios demers al întregii noastre fiinţe pentru întâlnirea şi vieţuirea cu şi în Hristos cel răstignit şi înviat.

Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor sau peasnelor) din canoanele utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în Octoih (carte) şi Minei (cărţi ce cuprind slujbele sfinţilor din fiecare lună), în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode, ci, de regulă, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) şi de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinţilor Cosma al Maiumei şi Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.

Duminicile pregătitoare pentru Postul Mare

Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare – care încep cu a patra duminică de dinainte de Postul Mare – reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie:

1. Duminica Vameşului şi Fariseului (Luca 18,9-14 – prima duminică a Triodului)
2. Duminica Fiului Risipitor (Luca 15, 11-32)
3. Duminica Înfricoşatei Judecăţi (numită şi Duminica lăsatului sec de carne; Matei 25, 31-46).
4. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză; Matei 6, 14-21).

Citește mai mult..

Pilde creștine - „O viață nouă”

 Sfântul Antonie trăia în pustie şi a venit la el un tânăr.
- Părinte, am vândut tot ceea ce aveam şi am dat banii la săraci. Eu am păstrat doar câteva lucruri, care m-ar putea ajuta să supraviețuiesc aici. Aș vrea să vă rog să îmi arătați calea către mântuire.
Sfântul Antonie i-a cerut flăcăului să vândă acele câteva lucruri, pe care le păstrase, şi cu banii încasați să cumpere puţină carne din oraș. Iar, când se va întoarce, să lege carnea de haina sa. Tânărul a făcut așa cum i s-a spus. La întoarcere l-au atacat câinii și șoimii, care voiau carne.
- M-am întors, a spus tânărul, arătându-i părintelui trupul său rănit şi haina sfâșiată.
- Pe cei ce pornesc într-o direcție nouă şi vor să păstreze câte ceva din viața cea veche, propriul lor trecut îi va sfâșia în bucăți, a spus sfântul.

Citește mai mult..

Înalțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. În aceasta zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

•  Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
• Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

După aceasta minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.

Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, pana când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.

Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mântuitorului.

Citește mai mult..

Bucurie duhovnicească în parohia stăniceană

Sărbătoarea Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul a debutat la ceas de seară, când s-a săvârșit la paraclisul parohial slujba Vecerniei Mari unite cu Litia într-un sobor impresionant de preoți. Bucuria duhovnicească a fost cu atât mai mare cu cât înainte de a începe Sfânta Slujbă am primit în mod solemn, ceremonios, icoana Maicii Domnului Grădinăreasa spre bucuria credincioșilor stăniceni.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului pentru toată dragostea, susținerea părintească și arhiereștile binecuvântări și în vederea organizării evenimentelor prilejuite de hramul parohiei noastre.

De asemenea mulțumim Membrilor Consiliului Parohial, Domnului Primar, dar și tuturor voluntarilor pentru implicarea în curățenie și punerea în rânduială a curții bisericii parohiale, care, deși șantier, a fost organizată exemplar.

Mulțumim de asemenea tuturor voluntarilor, ostenitorilor, donatorilor care s-au mobilizat ca o adevărată familie duhovnicească, împlinind îndemnul Mântuitorului de a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga nouă!

A doua zi, s-a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în sobor, iar la final au fost distribuite 130 de pachete tuturor celor prezenți.

Citește mai mult..

Pregătiri de hramul de vară, „Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul”

 Am intrat în agitație și se lucrează cu spor! Deși în plin șantier, oameni destoinici ai parohiei Stănița s-au organizat pentru a elibera curtea de deșeurile rezultate, pentru a tunde iarba și pentru a le pune pe toate într-o rânduială. S-a muncit două zile cu sârg cu o organizare demnă de toată lauda! 

Au rezultat peste 15 căruțe de deșeuri de lemn care au fost donate celor nevoiași ai satului Stănița.

Mulțumim ostenitorilor noștri, oameni dragi, plini de râvnă și credință:

• Lițcanu Ioan
• Bălău Bogdan 
• Geosanu Costică
• Geosanu Costel
• Carp Costel
• Baldovici Daniel
• Balan Petrică
• Săvescu Mircea
• Lițcanu Ioan Constantin
• Cărpușor Costică

Bunul Dumnezeu să le răsplătească toată osteneala! Vrednici sunt!

Citește mai mult..

26 iunie - ziua drapelului

• În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii"
• Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
• O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
• Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
• În timpul revoluției de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
• Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
• Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
• Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect.

Citește mai mult..

Sânziene - Meditație lirică la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim

 Sânziene*

În luna lui cireşar, pe pajişti scăldate-n soare,

Când cireşele se coc, apare o mândră floare.

Cu parfumul ei suav, ca mireasma liturghiei,

Floarea Sfântului Ioan este regina câmpiei.

 

Ea nu creşte în gradină sau la geamuri în palate,

Ci pe plaiuri, prin fâneţe şi în locuri neumblate.

În fapt, nici Ioan prorocul nu s-a născut în palat,

Dar a chemat în pustie şi pe rob şi pe-mpărat.

În pustiu de ai credinţă şi loveşti stânca uscată,

Ţâşneşte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară şi mana, iar urmarea pocăinţei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

 

Ioan, nume teoforic, compus din Iahve şi Hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită-n lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

 

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

Aşadar, azi înţelegem că Ioan Botezătorul,

După ce-a venit pe lume şi-a văzut Mântuitorul,

 

S-a retras iar în pustie trăind viaţa filocalic

Ca lumea să se-nnoiască prin suflul cel mesianic.

De aceea în Biserici se serbează an de an,

Tocmai în mijloc de vară, Naşterea lui S'ânt Ioan.

 

Astfel, Sanctus Dies Iohannis, dictonul cel latinesc,

A devenit Sânziene după graiul românesc.

Veniţi astăzi în Biserici, îmbrăcaţi de sărbătoare,

Purtând buchete în mână din această scumpă floare.

 

După solstiţiul din vară, sânzienele-nfloresc,

Zilele se micşorează şi nopţile se măresc.

Ioan, Nicu sau Ionaşcu, Ioane şi Cosânzene,

Mergeţi astăzi prin fâneţe şi culegeţi sânziene.

*Meditație lirică la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim

Preluare de pe pagina oficială de Facebook a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Citește mai mult..

Cinste lor, cinste Eroilor!

 În fiecare an sărbătoarea Înălțării Domnului reprezintă totodată prilej de aducere aminte de eroii neamului românesc care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, în lagăre sau închisori, pentru credința noastră, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră. Amintindu-ne de jertfa lor, ne recunoaștem trecutul, iar amintindu-ne trecutul avem siguranța că nu ne vom uita identitatea. 

Imediat ce termină Sfânta Liturghie la Chicerea, punem totul în ordine, iar mental îmi fac anamneza momentului. Nu de alta, dar să nu uit ceva. Slujba de pomenire a Eroilor am decis să o săvârșesc la monumentul Eroilor din fața Primăriei. Ar fi fost cumva părtinitor să pomenesc doar eroii din Chicerea sau numai pe cei din Stănița. Pornind la drum cu aceste gânduri, aproape că avântul a fost cumva spulberat. Nori negri, amenințători, parcă stăteau cumva la pândă să-și reverse ploaie din moment în moment. Cerul se întunecă și nici nu plec bine că pe la jumătatea drumului trebuie să pornesc la maxim ștergătoarele. Abia se mai vede înainte. Ajung la destinație. Bătrâni și copii aciuați în stația de autobuz pentru a se feri de ploaie. 

- Hristos S-a Înălțat!

- Adevărat S-a Înălțat, părinte! Ce facem părinte, că ploooouăăăă....? - îmi spun toți în cor, simpatici și puțin stropiți de ploaie, dar bucuroși la vedere.

Nici nu știam ce decizie să iau de moment. Mesele ude toate, pasca, ouălele, cozonacul, toate la dos. Mă uit și zic: Mergem la sfânta biserică.

- Da, părinte, de ce nu stăm aici în stație. Avem totul pregătit. Nu mai mergem că ne plouăăăăă...

Simpatici foc.

- Bine, zic, ne organizăm și ținem aici, la dos slujba de pomenire.

Nu sunt singur, a venit și părintele Vasile de la Todireni. Domnul Primar, Vicele. Suntem toți cumva pregătiți. Mai așteptăm să vedem ce zic și norii care se strâmbă urât la noi. 

Totuși parcă începe a sta. 

- Haideți să mergem acum la monument că parcă, parcă stă ploaia. Le rostesc eu curajos în fața stropilor de ploaie.

Ne adunăm și ce să vezi! Furioșii nori s-au speriat de credincioasa adunare și au cam pierdut din energia ploii. Începem slujba. Uite și o rază de soare. Uite cerul albastru. Uite că s-a luminat și norii s-au spulberat. Ne ne lasă Doamne, Doamne și ne arată încă o minune pe care nu o merităm noi pe deplin, dar o merită cu adevărat cei care au avut de înfruntat pe fronturile țării ploaie de gloanțe, schije, frig, durere și totul până la moarte chiar pentru ca noi să putem privi cerul liberi.

Citește mai mult..

Desigilarea Sfintei Mese a bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița

Cu binecuvântarea Înalpreasfințitului Părintelui nostru Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, joi, 3 iunie, o comisie delegată din partea Centrului Eparhial formată din: din Consilier Eparhial, sector juridic PC Pr. Radu Grigoraș, Consilier financiar Gheorghi Pricopi, Consilier Eparhial, sector patrimoniu și construcții ing. Alexandru Giosanu, PC Pr. Protopop Dan Alexandru Antoce, PC Pr. Tiberiu Roșu, paroh al parohiei „Precista Mică” Roman, PC Pr. Ionuț Florin Grecu, paroh al parohiei „Sf. Nicolae” Stănița, a purces la desigilarea Sfintei Mese a bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița. La acest eveniment duhovnicesc de o profundă emoție și trăire au participat de asemenea și Domnul Primar al Comunei Stănița, Laurențiu Bebi Todireanu, precum și domnul Șef de Post, Vasile Bogdan Bălău, dar și membri ai Consiliului Parohial.

Citește mai mult..

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Stănița. Știați că...?

Știați că prima biserică de lemn a fost atestată documentar în anul 1609, iar actuala biserică din satul Stănița a fost construită între anii 1862 - 1868?

Citește mai mult..

Programul liturgic și pastoral misionar al lunii iunie

 

Citește mai mult..

Hristos a Înviat!

 Învierea Domnului Hristos, sensul vieții noastre, să vă reverse sănătate și împliniri, bucurii netrecătoare, pace divină și lumina cea neînserată a Împărăției Sale!

Hristos a Înviat!

Citește mai mult..

Veșnică pomenire părintelui Costică!

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.” (Ioan 5, 24)

Despărțirile au calitatea de a lăsa un gol și un dor în inimile celor ce-și iau rămas bun. În aceste clipe suntem încercați și noi de durerea despărțirii când a sosit vremea de a ne lua rămas bun de la vrednicul de pomenire Pr. Costică Cârlescu, păstor al sufletelor stănicene din anul 1989. Acest rămas bun nu se află sub auspiciile deznădejdii, ci cu inimile sus, în împreună rugăciune pentru ca Arhiereul Hristos să îl așeze în ceata slujitorilor Liturghiei Cerești.

Ne întâlnim în rugăciune, când la Sfânta Proscomidie din ceata celor vii te muți în ceata miridelor celor adormiți, cu toții împreună în Biserica lui Hristos.

Rămâi cu bine, părinte și prieten drag!

Înmormântarea va avea loc luni, ora 12:00, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai Înainte Sfințite.

Preluare eprb.ro:

„Am aflat cu durere despre plecarea din lumea aceasta, în data de 09 aprilie 2021, a preotului Cârlescu Costică, unul dintre slujitorii destoinici ai sfintelor altare care și-au desfășurat activitatea în Eparhia Romanului și Bacăului.

A fost un preot cu alese calități sufletești, implicat în numeroase activități pastoral-duhovnicești și social-filantropice, dar și în lucrări de construire și înfrumusețare a lăcașurilor de cult în parohiile Tatomirești și Stănița unde și-a desfășurat misiunea, fiind râvnitor, apropiat de enoriașii săi, mereu în preajma celor aflați în suferință, împărtășind cuvântul lui Dumnezeu și speranță fiilor și fiicelor duhovnicești.

După 36 de ani de pastorație în mijlocul credincioșilor din cele două parohii unde și-a împlinit vocația sacerdotală, la vârsta de 65 de ani, părintele Cârlescu Costică a fost chemat de Dumnezeu în Biserica Triumfătoare, unde avem speranța că va fi așezat în soborul preoților din ierarhia cerească pentru a sluji Liturghia sub protia Arhiereului Cel veșnic, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În aceste momente de adâncă suferință, adresăm familiei îndoliate, doamnei preotese Angela Cârlescu și celor trei copii, cele mai profunde gânduri de compasiune rugând pe Milostivul Dumnezeu să primească sufletul destoinicului Său slujitor în Împărăția Cerurilor!

Dumnezeu să-l odihnească!

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Date biografice:

Preotul Cârlescu Costică s-a născut în localitatea Drăxeni, comuna Rebricea, Vaslui, la data de 6 octombrie 1955. După efectuarea studiilor primare și gimnaziale în localitatea natală, a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” Neamț, promoția 1977, și apoi cursurile Facultății de Teologie din București, promoția 1982.

La data de 7 aprilie 1984 s-a căsătorit în localitatea Vulturești, Vaslui, cu Angela Manolache având împreună trei copii: Suzana, Octavian și Flavia.

A fost hirotonit diacon în data de 9 septembrie 1984 de către Episcopul Eftimie și preot la 14 septembrie 1984, pe seama Parohiei Tatomirești, Vaslui, de către același ierarh. Începând cu anul 1989 a fost transferat la Parohia Stănița, Protopopiatul Roman, unde a slujit până la pensionare, în anul 2020.

Pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată în parohiile unde a slujit, Preotul Cârlescu Costică a fost hirotesit Sachelar la data de 01 septembrie 1985, Iconom la data de 21 mai 1987 de către Episcopul Eftimie, iar Iconom stavrofor la data de 20 iulie 2003 de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.

Pe lângă activitatea liturgică desfășurată în cele două parohii, Preotul Cârlescu Costică s-a îngrijit de păstrarea patrimoniului ecleziastic și de reabilitarea lăcașurilor de cult în care a slujit.

Astfel, ajutat de credincioși, a construit o biserică în satul Rebricea din Parohia Tatomirești, sfințită la 1 septembrie 1985, și a reabilitat casa parohială de aici. După transferul în Parohia Stănița, a renovat în anul 1989 casa parohială, în perioada 1993-1998 a renovat exteriorul bisericii din Stănița, în anul 2002 a zidit la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim  Așezământul „Sfântul Ilie” la Stănița, în anul 2000 a renovat casa de prăznuire din Filia Chicerea, iar în anul 2006 a renovat biserica din Filia Chicerea, care a fost resfințită în același an.

În ziua de 9 aprilie 2021, la vârsta de 65 de ani, după o luptă nedreaptă cu noul Coronavirus, inima Părintelui Cârlescu Costică a încetat să mai bată.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Cerurilor!”

Citește mai mult..

Program liturgic și pastoral misionar: 2-25 aprilie

 

Citește mai mult..

Rugăciune pentru copilul bolnav

 În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

(de trei ori cu trei închinăciuni până la pământ)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Citește mai mult..