Anul Bisericesc. Perioada Triodului

Anul bisericesc, sau liturgic, este împărțit în trei mari perioade, în centru fiind sărbătoarea Sfintelor Paști: 

a. Perioada Triodului (perioada prepascală) - triodul ține zece săptămâni și se încheie în Sâmbăta Mare; 

b. Perioada Penticostarului (perioada pascală) - penticostarul începe din ziua Paștilor și ține până în Duminica Tuturor Sfinților (a 8-a după Paști); 

c. Perioada Octoihului (perioada postpascală) - tot restul anului bisericesc, din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și până în Duminica Vameșului și Fariseului, este perioada Octoihului. 

Triodul e o perioadă din anul liturgic bizantin, cuprinzând postul mare, urmat de săptămâna mare, și precedat de o perioadă pregătitoare ce are ca scop lăsatul secului. 

Cartea de slujbă specifică perioadei Triodului

Numele acestei perioade vine de la faptul că în acest timp se cântă doar trei ode poetice la utrenie, în loc de nouă, câte se cântă peste an. Cele trei ode poetice sunt înlocuite, potrivit tipicelor, însă mai puțin în practică, cu șase cântări biblice. 

Triodul începe cu duminica „Vameșului și a fariseului”, după care urmează o săptămână relativ obișnuită din punct de vedere liturgic și ascetic urmând apoi duminica „Fiului risipitor”. 

Începând cu această duminică, săptămâna ce urmează, numită și săptămâna cărnii, va fi de frupt. Sâmbăta va avea un tropar special. Urmează duminica „Înfricoșatei judecăți”, iar începând cu luni dimineața are loc lăsatul secului de carne, însă se mănâncă brânzeturi, ouă și pește. 

Urmează duminica izgonirii lui „Adam din Rai”, ultima în care se mai mănâncă de frupt, pentru că a doua zi dimineața se face lăsatul secului de brânză, intrându-se în post. 

Aceste duminici de intrare în triod au câteva caracteristici liturgice, dintre care cele mai însemnate sunt troparele și condacele proprii, apoi polieleul cuprinzând psalmul 137: „La râul Babilonului”, precum și troparul „Iată mirele” la utrenie și vecernie. 

Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie. 

Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză); Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează: 

1. Duminica Ortodoxiei 

2. Duminica Sfântului Grigorie Palama 

3. Duminica Sfintei Cruci 

4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul 

5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca 

6. Duminica Floriilor 

Evoluția istorică a Triodului 

Perioada Triodului s-a dezvoltat în jurul Postului pregătitor pentru Sfintele Paști. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paștilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor și postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paștilor, de șapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria amintește chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spațiul în care apare și o perioadă de pregătire spirituală liturgică pentru Marele Post și în care ia naștere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinții Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb. 

În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregătește pentru postire, dar ne și introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameșului și Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea și vinerea nu se postește în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală – adică se postește miercurea și vinerea. După Duminica Înfricoșatei Judecăți, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, pește și produse lactate. 

Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene. 

Referitor la această perioadă în sinaxarul din Triod se spune: 

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi și Triodul. Triodul a fost întocmit cu înțelepciune și în chipul cel mai bun și cum se cuvenea de mulți dintre Sfinții și purtătorii de Dumnezeu Părinții noștri, făcători de cântări, insuflați fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toți Părinții, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta și începătoarea de viață Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cân­tările ce se cântă în marea și sfânta Săptă­mână a Patimilor Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui, și alți Părinți, dar mai mult decât alții Teodor Studitul și Iosif Studitul, au alcătuit, cu aceeași râvnă ca și Cosma, cân­tări pentru celelalte săptămâni ale sfântului și marelui post al patruzecimii. Cântările lor au fost introduse în cult mai întâi în Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit și au cadențat odele și celelalte cântări ale Triodului, adunând și alegând acestea din Sfinții Părinți. Așadar, pentru că duminica se socotește cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socotește întâia, a opta și cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus luni cântarea întâi, marți cântarea a doua, miercuri cântarea a treia, joi cântarea a patra, vineri cântarea a cincea, sâmbătă cântarea a șasea, a șaptea și celelalte două, a opta și a noua; acestea, pen­tru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot așa a făcut și dumnezeiescul Cosma la canonul din Marca Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cân­tări: cântarea a șasea, a șaptea, a opta și a noua. Mai târziu, preaînțeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episco­pul Idruntului, să-i facă acest canon deplin. 

Cartea aceasta se numește pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are și canoane depline. După unele păreri, și-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum s-a spus, canoanele din săp­tămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când Sfinții noștri Părinți au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată bineface­rea dintru început a lui Dumnezeu față de noi: ca să ne amintească tuturor că am fost plăsmuiți de El; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungați din desfătarea paradisului; că am fost izgo­niți din pricina zavistiei șarpelui și vrăj­mașului, începătorul răutății, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtați de la bunătățile raiului și am ajuns să fim conduși de diavol; că Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul, prin milostivirea milei Sale, a ple­cat cerurile și S-a pogorât, a locuit în Fecioară și S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin viețuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele și prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat și S-a suit iarăși la cer; că a trimis pe Sfântul Duh Sfinților Lui Ucenici și Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu desăvârșit, a fost predicat de ei pretutindenea; că și dum­nezeieștii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în același timp au adunat, prin predica lor, pe toți sfinții de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Acesta a și fost la început gândul Zidi­torului. Prin cele spuse s-a arătat care este scopul Triodului.