Finalul postului Crăciunului este unul plin de contraste și de o încărcătură duhovnicească aparte căutând îndeaproape la esența semnificației sale. Pornind de la semnificația propriu-zisă a postului, descoperim că avem mai multe clasificări în funcție de durată și asprime. Astfel, conform Învățăturilor de Credință Ortodoxă, după asprimea lui avem patru feluri de post:
- ajunarea desăvârșită sau cum este cunoscut, postul negru, când nu se mănâncă și nu se bea nimic
- postul aspru sau uscat, când se consumă numai spre seară mâncăruri uscate, cum ar fi pâine, fructe uscate, semințe și se bea apă
- postul obișnuit sau comun, se consumă doar mâncăruri de post, evitându-se cele de origine animală (carne, pește, brânză, lapte, ouă etc.) și chiar uleiul și vinul
- postul ușor, atunci când există dezlegare la pește, vin și ulei
După lungimea lui, avem două tipuri:
- de o zi (ex: miercurea, vinerea)
- de mai multe zile (ex: Postul Paștelui, a Crăciunului etc)
Postul Crăciunului sau al Nașterii Domnului este un post obișnuit în care avem și dezlegări la pește în anumite zile rânduite de Biserică. Gândindu-ne la definiția postului și anume „înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de la unele, de asemenea și de băuturi și toate cele lumești și de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea lui mai cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu dar și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu.” (Mărturisirea de credință a Bisericii Ortodoxe, partea a III-a, Răspuns la întrebarea VII, traducere de Alexandru Elian, EIBMBOR, București, 1981, p. 144), descoperim ușor scopul postului: el este un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului, de întărire a voinței, o formă de pocăință și o faptă de virtute. Până la urmă creștinul renunță de bună voie la ceva ce ne este îngăduit, din dorința izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu. Iar dacă omul nu poate renunța la cele mici, educându-și voința, cum va putea oare să se oprească de la tentațiile mari? Numa o voință educată prin exercițiu poate fi destul de puternică pentru a se opri de la tentațiile mai mari. De aceea postul se poate desprinde încă de vârste mici, educându-se din timp voința tânărului pentru a o forma în a putea spune NU sau STOP.
Postul este recomandat încă din Vechiul Testament, ba chiar îl impune: „Nu fi nesățios întru toată desfătarea și nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul va veni până la îngrețoșare. Pentru nesaț, mulți au pierit, iar cel înfrânat își va înmulți viața” (Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 37, 32-34). În Noul Testament, vedem cum Mântuitorul a postit patruzeci de zile înainte de a începe activitatea publică. Tot Mântuitorul ne învață cum să postim când spune: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală” (Matei 6, 16-18). În alte instanțe ne arată că diavolul nu poate fi izgonit decât numai cu post și cu rugăciune când spune că „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (Matei 17,21; Marcu 9,29). Sfinții Apostoli posteau și ei și ucenicii lor, așa cum găsim mărturii în Sfânta Scriptură: „Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care I-am chemat. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece” (Fapte 13, 2-3). Sfântul Ioan Gură de Aur spune, de asemenea, cu privire la post: „Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și îl ușurează” (Omilia a X-a la cartea Facerii, cap.I).
După ce ne-am reamintit în linii mari câteva aspecte referitoare la post, spuneam mai devreme că ne apropiem de o perioadă a contrastelor. Zic aceasta deoarece, deși în mod paradoxal finalul postului în care ne aflăm necesită o pregătire aparte, ispitele culinare sunt la tot pasul, iar purcelul îngrășat așteaptă cu o sumbră premoniție finalul său implacabil. Jertfa presupune lupta cu ispitele, iar lupta este mai mare pe măsură ce ne apropiem de Ajunul Crăciunului, ziua apogeului renunțărilor la poftele lumești. Săracele gospodine, istovite! În toate activitățile lor culinare, ele închipuie parcă un alt mag pregătind cu sfințenie, an de an hăinuța pruncului Iisus. „Mama pregătește scutece din pâine” spune un vers din colindul „Cânt de seară” scris de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Iată și semnificația „Turtelor de Crăciun”, când în ziua Ajunului, după ce am ținut post aspru, după putință, le mâncăm cu drag și dor! Acele turte cu nucă, miere sau julfă, nu simbolizează altceva decât scutecelele Pruncului născut în iesle.
Așadar, să nu renunțăm pe ultima sută de metri la jertfa noastră, indiferent de ispită, iar dacă nu am început-o deja, să o facem și în cel din urmă ceas pentru a ne lua plata noastră cea bună! „Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutați, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bineprimit” (Triod, 1986, p.112). Să ascultăm, deci, sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur care ne îndeamnă: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de hrăpire și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine... Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase” (Sf. Ioan Gură de Aur, Ad populum antiocheum, Cuv. 3, Migne, P.G., XLIX, col. 53).
Să vă fie casa, casă și să vă fie masa, masă, dar cu multă cumpătare și gânduri la cel ce nu are!
Post binecuvântat în continuare!
0 comments :
Trimiteți un comentariu