Primeşte acest Odor...

După Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, în rânduiala Hirotoniei preotului, săvârşită de arhiereu, două sunt, mai ales, actele şi momentele culminante: cel al primirii harului Preoţiei şi cel al primirii Sfântului Trup al Domnului. Aceste două acte sfinte alcătuiesc o unitate în harisma şi slujirea preoţiei, se împlinesc unul prin celălalt, şi de aceea trebuie să le privim împreună. În acelaşi timp, ele implică aspecte liturgice, dogmatice, istorice.

Primirea harului Preoţiei are loc la timpul rânduit din Sfânta Liturghie, după cântarea Imnului Heruvic şi ieşirea cu Cinstitele Daruri. La acel moment sacru, arhiereul aduce în sfântul altar pe cel ce urmează a fi hirotonit. Doi preoţi îl încadrează şi îl conduc de trei ori în jurul sfintei mese, cu intonarea imnurilor „Sfinţilor Mucenici…“, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule...“, „Isaie dănţuieşte…“. În acest timp, arhiereul aşezat în partea dinspre miazănoapte a sfintei mese primeşte la fiecare înconjur mărturia smerită a candidatului, acesta plecându-se şi sărutându-i omoforul, bederniţa şi mâna prin care se împărtăşesc darurile.

După această pregătire plină de harică emoţie, cel ce se învredniceşte acum de treapta preoţiei îngenunchează în dreapta sfintei mese, îşi pune mâinile una peste alta şi-şi reazemă capul peste ele. Ceilalţi slujitori îngenunchează şi se roagă, unul dintre preoţi rosteşte uşor o ectenie în acest duh al implorării harului divin, iar arhiereul, punând mâna dreaptă pe capul lui, invocă prin trei rugăciuni să vină, să se adauge „har peste har“.

Noul hirotonit este înfăţişat înaintea poporului drept-credincios, care s-a aflat, de asemenea, în stăruitoare şi adâncă rugăciune. De aici, din uşile împărăteşti, arhiereul îi încredinţează semnele văzute ale treptei sale: veşmintele, Liturghierul, Crucea, cu rostirea cuvin-telor: „Vrednic este“, „Axios“.

Cel de-al doilea act care-l consacră pe preot concret în slujirea şi misiunea lui esenţială, anume cel prin care i se încredinţează Sfântul Trup al Domnului, se săvârşeşte după Sfinţirea Darurilor. Acum, când urmează a se zice: „Mai ales pentru Preasfânta, Preacurata…“, noul hirotonit vine în partea dinspre miazănoapte a sfintei mese şi arhiereul îi dă Sfântul Trup al Domnului aşezat pe sfântul disc, zicând: „Primeşte acest Odor şi-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când are să-L ceară de la tine“. Acest act liturgic, plin de o copleşitoare semnificaţie, îl arată pe noul preot ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu, el are a jertfi nu o pâine oarecare, ci pe Iisus, „Pâinea cea vie“. Cel hirotonit primeşte Sfântul Trup, sărutând mâna arhiereului, şi se duce cu el la mijlocul sfintei mese, spre răsărit, unde stă şi se roagă în taină. Înainte de a intona arhiereul „Sfintele Sfinţilor“, noul hirotonit vine la arhiereu, şi acesta ia Sfântul Trup din mâinile preotului.

Prin primirea Sfântului Trup al Domnului, preotul devine personal răspunzător în înţelegerea şi asumarea misiunii pe care o cere acest act unic în vocaţia şi slujirea lui. Hristos, fiind la dreapta Tatălui, în Duhul Sfânt, călăuzeşte Biserica, Preoţia la tot adevărul.

Aşa se înfăptuieşte zidirea Bisericii, prin înduhovnicirea prezenţei lui Hristos, înaintarea către universalizarea Întrupării şi mântuirii, a plinirii împărăţiei. Acesta este mesajul sublim al mărturiei Sfintei Tradiţii: „Primeşte acest Odor şi-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când are să-L ceară de la tine“. 

Responsabilitatea duhovnicească a preoției reprezintă centrul existențial al fiecărui slujitor atunci când numără anii de când primește în mâini Odorul, Trupul lui Hristos, din mână ierarhului său imediat după hirotonie. În mica noastră parohie numărăm anii de responsabilitate duhovnicească, bucurându-ne de toate binecuvântările primite de la bunul Dumnezeu și făcând totodată retrospectiva timpului, într-o manieră anamnetică, de când am devenit chicirean prin numire și adopție. Astfel că mulțumim Înaltpreasfințitului Părintelui nostru Ioachim pentru darurile duhovnicești prin a cărui mâini le-am primit cu smerenie la hirotonie, mulțumesc părinților fără de care nu aș fi fost astăzi aici, mulțumesc distinsei doamne preotese pentru toată susținerea de care dă dovadă de fiecare dată, alese mulțumiri tuturor parohienilor care m-au primit și ocrotit cu atâta dragoste creștinească, făcându-mă să mă simt mai aproape de Rai în mijlocul familii chicirene!

Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe fiecare în parte!

De asemenea dorim un călduros „La mulți și binecuvântați ani” și tinerei enoriașe Botezatu Roxana, care în aceeași zi și-a sărbătorit ziua de naștere! Multă sănătate și mai ales mântuire!