Dosoftei (la naștere: Dimitrie Barilă; n. 26 octombrie 1624, Suceava - d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina) a fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților.
Viața
A învățat în Iași probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii umaniste și de limbi. Cunoștea limba elenă, latina, slavona și polona. Datorită relațiilor sale cu patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iași,
în românește, principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși.
El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii
române în biserică.
Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huși (1658 - 1660) și Roman (1660 - 1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 și 1675 - 1686). În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus în Polonia de oștile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în românește,
primul traducător al cărților de slujbă în românește în Moldova, primul
cărturar român care a copiat documente și inscripții, unul dintre
primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post
patristică și care a contribuit la formarea limbii literare românești.
Lucrări tipărite
- Psaltirea în versuri, Uniev 1673, cu peste 500 p., și 8634 de versuri (la un loc cu Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)
- Dumnezeiasca Liturghie, Iași, 1679 (ed. a II-a, Iași, 1683);
- Psaltirea de-nțeles, Iași, 1680 (text paralel: slavon și român);
- Molitălvnic de-nțeles, Iași, 1683, având, după prefață, un
- Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri;
- Parimiile preste an, Iași, 1683, având tipărit din nou
- Poemul cronologic, cu mici adaosuri și modificări.
- Viața și petriaceria sfinților, 4 vol Iași, 1682-1686, lucrare de compilație, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) și slave.
Lucări „manuscris”
Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oară în românește,
Istoriile lui Herodot, Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric
grecesc, cartea Mântuirea păcătoșilor a lui Agapie Landos și fragmente
din Viața și minunile Sf. Vasile cel Nou.
Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament
făcută de Nicolae Milescu, care s-a tipărit la București, în 1688. În
timp ce se afla în exil în Polonia, a tradus introducerea (prologue)
dramei Erofili, scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul
sec. XVII), inspirată, la rândul ei, din piesa Orbecche a italianului
Giraldi, păstrată fragmentar (154 de versuri); începe acum și traducerea
Dogmaticii Sf. loan Damaschinul (se păstrează 4 capitole din cartea I).
La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei și a
mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului, a tradus din –grecește în
slavo-rusă mai multe lucrări teologice: Scrisorile Sfântului Ignatie
Teoforul, Constituțiile Sfinților Apostoli, Istoria bisericească și
privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului (o
explicare a Sf. Liturghii), Dialog împotriva ereziilor, și despre
credințe noastre a lui Simeon al Tesalonicului, 40 de cuvântări
(Mărgăritare) ale unor Sfinți Părinți (34 ale Sf. loan Gură de Aur).
Tot acum a alcătuit, în slavo-rusă, o culegere de texte patristice și
liturgice despre prefacerea Sfântelor Daruri.
0 comments :
Trimiteți un comentariu