„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon şi cei ce erau cu el şi, aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit. Şi, venind, propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni. Atunci un lepros a venit la El, rugându-L, îngenunchind şi zicând: Dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti! Şi, făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te! Şi îndată s-a dus lepra de pe el şi s-a curăţit. Şi, poruncindu-i cu asprime să plece numaidecât, i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu pentru curăţirea ta cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
Încă un exemplu al credinței ce mută munții din loc ne este pus înainte în Sfânta Evanghelie de astăzi. Credința celui suferind este nemărginită, dar plină de smerenie. Nu cere cu tot dinadinsul vindecarea. Se roagă ca Hristos să-l vindece, știe că are puterea de a-i oferi vindecare, dar în același timp admite că va primi vindecarea doar dacă Domnul va considera de cuviință.
Când Domnul încuviințează atunci și rugăciunile noastre se vor împlini. Nu când vrea omul, ci când va voi Domnul se vor face toate spre folosul mântuirii noastre.
Să nu deznădăjduim chiar și atunci când ni se pare că suntem în cea mai adâncă suferință, ci să fim asemenea leprosului din Sfânta Evanghelie care nu a deznădăjduit nici în una din cele mai cumplite suferințe ale trupului din acea vreme. Nu l-a învinuit pe Dumnezeu, nu s-a revoltat, ci a făcut ascultare și s-a lăsat la mila Domnului Iisus Hristos pentru a primi vindecare.
0 comments :
Trimiteți un comentariu