În fiecare post sunt așteptat cu nerăbdare de o mână de oameni deosebiți și minunați să le trec pragul. Dar nu pentru că sunt deosebit. Chiar deloc. Nu sunt cu nimic mai special. Eu nu sunt nimic mai mult decât simplu om, banal chiar, cu o misiune, numai că astăzi port cu mine o Comoară spre a fi împărțită! Nici nu se crapă bine de ziuă că mă pornesc la drum. Liniște și pace. Eu și găinile ne mai trezim așa dimineață. Aud cocoșul cum cântă: cucuriguuuuu!!! Prin copaci, păsări își dreg armonios glasul cristalin pentru trilurile matinale. „Acuși răsare soarele!” - pare că vor să cânte. Întreaga natură pare încă somnoroasă, mai puțin eu, treaz cu noaptea-n cap, umblu pe ulițele satului ducând Comoara neprețuită. Mă încearcă un gând: oare s-ar fi trezit? Să intru pe poartă? O fi Azorică legat? O fi liber? Nici nu mai contează. Văd luminile aprinse. S-au trezit!
- Bună dimineața și Doamne ajută!
- Doamne ajută părinte!
- Credeam că nu v-ați trezit așa dimineață.
- Ehe.. cum să nu ne trezim, părinte! De la 4 suntem în picioare și ne-am priminit. Iar acum vă așteptam!
- Dați-vă aproape să facem Molitva.
Și începem slujba Mărturisirii. După ce termin rânduiala de rigoare, nici nu trebuie să zic prea multe.
- Du-te tu primul, că ești mai păcătos.
A spus bătrâna. Îmi sunt simpatici foc amândoi!
- Auzi măi, vezi să zici tot!
Nu îl lasă în pace. Se iubesc enorm de mult și acum. Se vede clar.
Se mărturisește el, apoi ea, primind amândoi dezlegare după vrednicie. Pregătesc Comoara pentru care am venit: Sfânta Împărtășanie! Cuminți, pioși, fiecare cu lumânarea în mână, vizibil emoționați, așteaptă finalul rugăciunilor pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului. Li se luminează chipul. Ceva se schimbă vizibil. Unirea tainică cu Hristos mișcă ființa și transformă. Povestea se repetă cu fiecare bătrân sau bătrânică ce nu mai poate veni la biserică. Aceeași transformare, aceeași bucurie indiferent de greutăți, indiferent de suferințe, boală, plase de medicamente de singurătate. Aceleași zâmbete ce au un lucru în comun: unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie!
- Părinte nu mai pot, sunt singură..
- Nu ești singură, uite, am venit să Îl aduc pe Hristos!
Imediat schimbarea se produce și lumina inundă camera, casa și ființele noastre.
Pornesc iarăși la drum. Nu e timp de zăbavă!
Rămâneți cu Hristos în suflet și cu zâmbetul pe buze!
Pr. Ionuț Grecu
0 comments :
Trimiteți un comentariu